„O...revelaţie s-a oferit în sfârşit la Salzburg în 1979 – ne spune Andre Tubeuf. Atunci, două seri la rând în acelaşi Manej din Stâncă, puse în scenă de acelaşi Jean-Pierre Ponnelle, uneori în mod conştient cu aceleaşi gesturi şi aceleaşi maniere (şi manierisme), cele două opere ultime ale lui Mozart şi-au afişat secreta paternitate; unele din mişcările Reginei Nopţii se regăseau firesc în mânia Vitellei, care e extremă; acelaşi loc natural monumental unde incendierea Capitoliului e de o concreteţe impresionantă îşi deschide arcadele decupate pentru ritualul preoţilor şi al Senatului...” iată legături între „Clemenţa lui Titus” şi „Flautul fermecat”.

La 6 septembrie 1791 avusese loc premiera la Praga a celei dintâi, iar Mozart fusese acolo să supravegheze repetiţiile, să facă eventuale corecturi, să scrie ultimele pagini... În 15 septembrie era înapoi la Viena şi revenea asupra singspiel-ului pe care îl iniţiase împreună cu Emanuel Schikaneder, dramaturg, director de teatru, actor, cântăreţ şi compozitor, dar mai ales prieten şi frate mason în aceeaşi lojă cu Mozart. După mai multe angajamente, temporare, şi turnee nenumărate, în 1789 revenise la Viena ca Director al Teatrului „auf der Wieden” unde avea să rămână 17 ani.

Teatrul în sine era situat într-o suburbie a Vienei, era liber de taxe, interiorul avea o acustică excelentă şi probabil ar fi putut primi la parter şi în lojele de la cele două galerii 500 de spectatori (Schikaneder spunea că 1000!). Scena era foarte mare, cu diverse mecanisme şi trei trape, multe dispozitive ce puteau manevra maşini zburătoare, sau să creeze efecte de furtuni, lupte pe mare şi alte asemenea.

Tentaţia era mare pentru ambii creatori de a-şi da frâu liber imaginaţiei, într-o lucrare cu totul inedită. De altfel, Mozart mai colaborase cu doi ani înainte cu teatrul scriind părţi pentru alte opere-basm precum „Piatra filosofală”. Ştim că încă din vară începuse să compună muzica, iar pentru că se ivise comanda pragheză pentru „Clemenţa lui Titus”, se oprise, dar la revenirea acasă a reînceput lucrul, aşa că la 30 septembrie a şi avut loc premiera...

• W.A.Mozart: Opera Flautul fermecat (Kurt Moll, Peter Schreier, Luciana Serra, Margaret Price, Mikael Melbye, 3 copii solişti din Dresdner Kreuzchor, Corul Radiofuziunii din Leipzig, Capela de stat din Dresda, Dir. Sir Colin Davis)
• W.A.Mozart: “Freimaurerkantate” KV 623 pentru doi tenori, bas, cor bărbătesc şi orchestră (Hans Peter Blochwitz, Peter Schreier, Andreas Schmidt solişti, Corul bărbătesc al Radiofuziunii din Leipzig, Capela de stat din Dresda, dir. Peter Schreier)