Spațiul meu de meditație cu Liviu Pețu

Când am primit propunerea, în această vară, de a realiza din toamnă o emisiune de meditație m-am bucurat, într-o primă fază. Am zis evident: da, și m-am gândit că, iată, este pentru prima oară când pot să includ într-o emisiune cunoștințele mele de psihologie și cele muzicale. Mai târziu, după o lună, după ce mă documentasem intens (și mi-am reamintit niște idei formulate în psihologie) am început încet, încet, să devin ușor neliniștit. Neliniștit și chiar puțin anxios, îmi treceau prin minte tot felul de gânduri, gen: oare mă voi descurca?!, care va fi structura?!, ascultătorii vor aprecia munca mea?!, vor reuși cei care mă ascultă să se relaxeze?!, îi voi ajuta cu adevărat, măcar puțin, să perceapă altfel lucrurile stresante de zi cu zi?!

Apoi, într-o zi de august (2022), când eram pe o plajă liniștită, la umbra unui copac comun, cu Andantele din concertul nr.21 de pian a lui Mozart în minte, am început să inspir ușor pe nas și să expir la fel de încet pe gură gândindu-mă că sunt recunoscător pentru tot ce mă înconjoară. Norii pluteau pe cer ca niște albe pânze de mătase, marea îmi reda neîncetat acel sunet frenetic și plăcut al valurilor liniștite pierdute în nisip, soarele era și el prezent și îmi mângâia pielea, căci era dimineață, vântul aduce adieri de povești dintre est spre vest, departe, în zare, o navă imensă colorată atinge linia orizontului... ce frumos! Și atunci mi-am dat seamă că mă relaxez, mintea era copleșită de frumos, corpul liniștit. Oare asta nu însemnă meditație?... m-am întrebat.

Astăzi, când scriu acest articol (este tot o zi de august, mai la sfârșit) mă aflu într-un alt peisaj, la fel de prietenos cu mintea mea și cu o muzică minimalistă în fundal. O viță de vie cu struguri pârguiți, sunt și glasuri de căței, dar care nu mă deranjează, un cer senin prin care își fac loc spre casă niște mici zburătoare, mult verde în jur, iarbă, copaci și diverse plante aromate și o... ciocănitoare, care mi-a atras atenție prin acel roșu din creștet, spărgând ușor parcă "monotonia" acelui verde infinit.

Aceste imagini descrise mai înainte sunt, dacă vreți, un fel de recunoștință față de viață. Ne simțim recunoscători vieții, chiar și pentru un moment. Sunt momentele de care uităm atât de ușor când ne lăsăm furați de ritmul alert al vieții. Și această recunoștință este doar una dintre numeroasele tehnici de meditație.

Și ce este până la urmă meditația?

O abilitate cu potențial de schimbare a vieții, dar depinde de noi cum alegem să folosim această abilitate. Meditația oferă liniște, înțelegere și libertate. Poate părea neverosimil ca meditația să aibă o gamă atât de largă de beneficii. Dar, dacă ne gândim bine, orice am face, implică mintea. Întreaga noastră existență este experimentată prin minte și depindem de ea pentru sentimentul nostru de fericire și împlinire în viață, pentru relațiile pozitive cu ceilalți.

...să ne rezervăm câteva minute, măcar o dată la două săptămâni și să ne antrenăm mintea prin meditație. Eu vă aștept în Spațiul meu de meditație decorat cu muzică de calitate, duminica, de la ora 19.30.

Liviu Pețu