Anotimpul discurilor Înapoi la: Emisiuni

Ashkenazy și simfoniile lui Rahmaninov (I)

Publicat: Luni, 7 Februarie 2011 , ora 13.20
Despre Rahmaninov s-a scris că era înalt, o fizionomie de o eleganță aristocratică, un pianist cu degete lungi, cu o mână mare, cu deschidere uriașă, cu o mobilitate fantastică... Silueta lui Vladimir Ashkenazy - unul dintre interpreții care i-a interpretat cu multă măiestrie muzica (în fața claviaturii sau cu bagheta dirijorală) este una total contrastantă, statura sa, imaginea atât de diferită a mâinilor sale pe tastatură făcându-te să te minunezi și mai mult de performanțele virtuozității sale, dincolo de distincția și căldura emoției artistice transmise.


Ashkenazy și simfoniile lui Rahmaninov


După ce îl asculți pe Vladimir Ashkenazy cântând muzica lui Rahmaninov îți revin în memorie cuvintele dintr-un articol consacrat acestui mare maestru al vieții muzicale din ultimele decenii: ”muzica străbate și visele sale”. Avânt și poezie, forță și delicatețe, tragism și exuberanță dar - în primul rând - romantism rostit cu sensibilitatea trăirii autentice, cu distincția și prestanța unui mare artist.... elemente pe care vi le propune în această săptămână fluxul ce începe la 13.20, traversând pagini simfonice, vocal simfonice și pentru pian datorate lui Rahmaninov. Lipsesc poate „șlagărele” concertante, dar patosul partiturilor orchestrale merită trăit și de cei care nu sunt poate prea familiarizați cu aceste lucrări, începând cu Simfonia I (cea care a cunoscut critici total nefavorabile la prima sa audiție în 1897, sub bagheta lui Glazunov, declanșând - se spune - o stare puternic depresivă autorului de doar 24 de ani).

Muzica pentru pian

Între înregistrările cu opusuri pianistice de Rahmaninov realizate de Vladimir Ashkenazy și programate în această săptămână figurează și lucrările pentru pian la 4 și, respectiv, 6 mâini, în care artistul interpret aduce în atenție un excelent dialog al generațiilor, alături de 2 dintre cei 5 copii ai săi (soția sa islandeză fiind de asemenea pianistă!). Deși plecat definitiv din fosta URSS în 1963, la 26 de ani, după ce cucerise laurii unor mari competiții instrumentale și aprecierile publicului pentru aparițiile sale în recitaluri și concerte, Vladimir Ashkenazy (deținător al unui impresionant palmares discografic) ne face să simțim autenticitatea fiorului romantismului rus și în versiunile sale camerale, dar și la pupitrul Orchestrei Regale Concertgebouw din Amsterdam.
Anca Ioana Andriescu