I s-a spus "Regele David"... Muzica sa emana nobleţe, eleganţă, prestanţă; descrisă de cei din jur, atitudinea sa era firească, deschisă, modestă. "Rege" prin prestigiul său artistic, prin bogăţia impresionantă a repertoriului său, prin "tezaurul" partiturilor celebre care i-au fost dedicate... Să fii numit Regele atunci când erai considerat în egală măsură şi port-drapelul şcolii violonistice sovietice pare un paradox. Aşa s-a întâmplat în cazul lui David Oistrah şi nu a mirat pe nimeni, căci "coroana" de lauri a succesului i-a fost conferită pretutindeni cu o nedezminţită admiraţie.

 A fost considerat un extraordinar interpret al creaţiilor compozitorilor ruşi (care i-au şi dedicat opusuri remarcabile, cum ar fi Concertele pentru vioară şi orchestră de Haciaturian, de Şostakovici (două), Sonatele de Prokofiev şi Şostakovici etc.), dar şi un excelent violonist în întregul său repertoriu - uriaş ca proporţii - de la Bach la Debussy, mulţi dintre cei care l-au cunoscut considerând că rafinamentul său stilistic se datora şi erudiţiei sale muzicologice.

O impresionantă galerie a repertoriului concertant pentru vioară ne propune o mai recent editată casetă cu CD-uri ce conţin doar o parte din monumentala discografie rămasă de la David Oistrah. Vă propun să "răsfoim" câteva file pe parcursul acestei săptămâni, de luni până vineri, la Anotimpul discurilor.