...Se ducea o serioasă dispută în interiorul Societăţii Naţionale privind muzica pentru pian. Se spunea că după capodoperele beethoveniene în genurile mari, ciclice dar şi în cele miniaturale – de la a căror apariţie trecuse mai bine de jumătate de veac –, după experienţele schubertiene şi schumanniene, după ce Liszt ridicase arta pianistică dincolo de zona virtuozităţii absolute, nu prea mai era loc de adus ceva nou. Totuşi, muzicienii înrolaţi sub deviza Ars gallica doreau să schimbe această percepţie.(...)

Precum Cesar este considerat personalitatea care face trecerea de la romantism la epoca modernă, aşa Djinii se adaugă opusurilor sale care fac tranziţia la impresionism. Muzica lui răsfrânge chipul său – scrie profesorul Rueger în studiul intitulat Între Liszt şi Scriabin: ... mai curând uşoară decât bruscă, amabilă decât revendicativă, lăsând plăcerea provocării. iar Sviatoslav Richter aprecia că Franck compune doar cu sentimentele. De aceea opusurile lui au o formă perfectă.(...)

Djinii au împărţit publicul în două tabere distincte - ceea ce era un semn bun! Poate şi pentru că discipolii erau deosebit de conservatori – ceea ce putem sesiza din ce d'Indy spunea despre el: focul artei sale se confundă cu focul lui Dumnezeu, sursa artei sale... sau Leon Vallas după ce l-a însoţit adeseori la St Clotilde - acolo trăieşte în altă lume decât a noastră... Din acea lume venea tot în această perioadă şi tripticul pianistic Preludiu, coral şi fugă...
...Aici este din nou Franck – cel pe care toţi discipolii îl ştiau iar ceilalţi îl considerau organist atunci când scria pentru pian...