...Fără să fie în vreun fel îndrăgit de cei care compuneau comisiile de examinare şi mai ales de Cherubini, directorul Conservatorului, la sfârşitul primului an de studii Cesar primeşte un accesit pentru tehnica în construcţia unei fugi, dar şi o distincţie care se înfiinţează special pentru el, dat fiind că ieşea din canoanele care stabileau criteriile de acordare a premiilor...

Pentru că a îndrăznit la examenul de citire la prima vedere să transpună cu o terţă mai jos textul dat de comisie, a ratat premiul oficial. În schimb pentru performanţa sa, i s-a decernat Marele Premiu de Onoare. În 1840 i se acordă în unanimitate Premiul I pentru fugă, în pofida dificultăţii de a construi acest logogrif cum, cu dispreţ numea d’Indy asemenea lucrări de şcoală, iar la sfârşitul celui de-al treilea an surprinde pe toată lumea când se înscrie pentru concursul de orgă. Primele două probe priveau dexterităţi interpretative. Următoarele aveau legătură cu creatorul.

O altă îndrăzneală l-a costat prin acordarea doar a premiului al II-lea atunci când la improvizaţie a cutezat să mixeze două probe într-una – o fugă şi respectiv o lucrare liberă în formă de sonată. Temele, desigur, veneau din partea comisiei. (...)

...a trebuit ca Benoist, profesorul prea ingeniosului elev, să vină în mod special să le explice situaţia, pentru ca, revenind asupra nechibzuitei lor decizii, aceşti domni să se hotărască să acorde tînărului… un premiu al doilea pentru orgă! Chiar din clipa aceasta, poate, Franck începu să devină suspect în ochii celor oficiali!... – decide Vincent d’Indy. (...)

...Sub aceste auspicii şi graţie prieteniei cu Gounod care îl stimulează, se gândeşte să participe la concursul de compoziţie care ar fi putut să-i aducă mult râvnitul „Premiu al Romei”. Începe să scrie, dar – fatalitate!!!
Unde este şi ce face Nicolas-Joseph, cu ambiţiile sale încă neîmplinite?!?...