Am deschis ieri capitolul creaţiei vivaldiene, odată cu acea opera prima, publicată la Veneţia în 1705: Trio-sonate pentru două viori şi bas continuu. Cel de-al doilea opus ne plasează tot în sfera Sonatelor pentru vioară, însă înainte de a intra în acest subiect, cred că ar fi interesant să privim puţin în jur, să conturăm în linii mari viaţa muzicală a Veneţiei anilor 1705 – 1710, un răstimp ce pregăteşte de fapt apariţia revoluţionarului opus 3: L’Estro armonico, cel prin care Vivaldi deschidea perspective nebănuite în sfera concertului.