„ ... o minunată voce de fascinaţie unică...” - Mario del Monaco

„ ... cea mai mare Carmen a carierei mele ...” - Giuseppe di Stefano

„ ... mezzosoprană cu vocalitate şi interpretare singulare...” - Placido Domingo

„ ... un fluviu de voce, temperament şi genială pricepere scenică ...” - Francesco Siciliani

Inconfundabila voce a Elenei Cernei, vibrantă şi tulburătoare în multitudinea însuşirilor unice, i-a conferit strălucirea marilor succese. Dar, mai mult pe drumul emoţiei, pentru că ascultându-i glasul, avem oricând posibilitatea să retrăim filmele memoriei noastre, a celor care, chiar şi numai în România, i-am urmărit spectacolele de la Opera bucureşteană, concertele, recitalurile de la Filarmonică, prezenţele în emisiuni de televiziune şi radio.

Evocăm astfel tulburătoarea prezenţă, de o frumuseţe picturală, unind armonia cu temperamentul şi arta expresiei într-un aliaj ce aparţine excepţiilor, sub nimbul Euterpei. Mereu, urmărind aceste imagini ale gândului cu muzica, revenim asupra acelor impresii capabile de a conferi fiecărei apariţii a Elenei Cernei aura evenimentului.

Înţelegem de ce ea a fost, pretutindeni în lume, de la Scala din Milano, Metropolitan din New York, Grand Opéra din Paris, Accademia des Bellas Artes din Mexico City, aceeaşi artistă lirică ovaţionată de spectatori entuziaşti.

Înzestrată cu harul divin al vocii sale, capabilă a împleti arta cu meditaţia asupra ştiinţei cântului şi vieţii, Elena Cernei revine, prin intermediul ambianţei acestui drum liric continental, la publicul care a iubit-o statornic.

Încercarea de a privi într-un ansamblu cultural european geografia carierei artistice a mezzo-sopranei Elena Cernei obligă, în principiu, să acceptăm unele omisiuni dintr-o amplă panoramare internaţională a activităţii scenice înfăptuite de realizările marii cântăreţe. Din acest punct de vedere, configurarea prezenţelor sale lirice europene ne apare oarecum restrictivă, oarecum limitată la zona noastră continentală.

Ştiind de la bun început aceste condiţii de abordare a subiectului, nu vorbim deci decât de o parte a prezenţelor muzicienei, fără detalierea evenimentelor scenelor de operă a celor două Americi sau Japoniei.

Imaginea se dovedeşte totuşi deosebit de generoasă în demersul de oglindire a personalităţii Elenei Cernei cuprinsă în arta lirică a ultimelor patru decenii din secolul trecut.