Opera Naţională Bucureşti a prezentat vineri, 22 octombrie 2021, premiera noii producţii a operei "Norma" de Vincenzo Bellini.

Opera Naţională Bucureşti a readus în repertoriul său una dintre capodoperele belcanto-ului - opera "Norma" de Vincenzo Bellini. Noua producţie poartă semnătura cunoscutei regizoare Alice Barb, aflată la prima sa creaţie pe scena Operei bucureştene, spectacolul fiind unul care merită văzut şi ascultat. Impresionează în mod plăcut prin aspectul modern, dar dominat de spiritul tradiţiei.

Decorul unic, de bun gust şi eficient graţie platformei circulare, a fost schiţat de Adrian Damian, iar rafinatele costume sunt create de Maria Miu. Imaginea scenică este completată impecabil de proiecţiile video realizate de Dilmana Yordanova și Eftimie Gheorghe Ovidiu. Echipei de creaţie i s-a alăturat balerina Monica Petrică, în calitate de coregrafă.

Am apreciat relaţionările în acord cu partitura între personajele solistice, iar turnanta contribuie din plin la dinamica regiei soliştilor. Diametrul acesteia lasă un spaţiu de joc restrâns în afara ei, locul în care evoluează cu preponderenţă corul şi baletul, iar majoritatea intrărilor personajelor Pollione şi Flavio se realizează din sala de spectacol.

Distribuţia premierei le-a adus în prim plan pe invitatele speciale ale serii - soprana Elena Moșuc în rolul titular şi mezzosoprana Ruxandra Donose în rolul Adalgisa. Două artiste care au celebrat recent trei decenii de carieră internaţională, cu evoluţii solistice lăudabile în reprezentaţia de vineri, ale căror glasuri s-au armonizat perfect, formând, atât scenic, cât şi vocal, un duo minunat. O menţiune specială pentru Ruxandra Donose, cea care nu a mai cântat de mulţi ani într-un spectacol de pe o scenă de operă din România, seara premierei fiind o bucurie pentru toţi cei care am admirat-o strălucind în Adalgisa. Celor două invitate le-au fost alături soliştii instituţiei: Daniel Magdal în Pollione - un partener de încredere pentru cele două artiste, basul Marius Boloș - un Oroveso cu o evoluţie ascendentă pe parcursul spectacolului, mezzosoprana Sidonia Nica în Clotilde şi tenorul Andrei Lazăr în Flavio - ambii cu interpretări convingătoare. Şi-au dat concursul orchestra, corul pregătit de Daniel Jinga şi Adrian Ionescu şi baletul Operei. Conducerea muzicală i-a aparţinut lui Ethan Schmeisser, dirijorul care a reuşit să pună în valoare vocile solistice, pentru niciun moment acestea nefiind acoperite de orchestră sau cor, aşa cum ştim că se întâmplă în mult prea multe cazuri. Schmeisser a activat mult timp ca pianist de operă şi dirijor de cor, astfel că este obişnuit să acorde vocilor rolul primordial pe care îl au în desfăşurarea discursului muzical.

Aşadar, "Norma" este o producţie care merită să aibă parte de o viaţă lungă, longevitatea sa putând fi asigurată dacă Opera Naţională Bucureşti, teatru de repertoriu cu solişti angajaţi, va asigura şi două distribuţii proprii, care să alterneze în reprezentaţii cu cele care includ invitaţi.

Venită special de la Iaşi, muzicologul Vasilica Stoiciu Frunză ne-a împărtăşit impresiile sale la final de spectacol:

N-aș putea spune că s-a încheiat un spectacol, ci, de fapt, s-a deschis un spectacol, chiar dacă reprezentația a luat sfârșit. Este o nouă pagină în repertoriul Operei Naționale din București acum, la Centenar, și mă bucur mult că a fost ales acest titlu de belcanto. Era nevoie de o împrospătare și pe scenă și în sală și spectacolul semnat de doamna Alice Barb este un spectacol de secol XXI, într-o combinație foarte delicată de clasic și modern. Sigur că a fost ajutată de vocile care au fost în seara asta! Spectacolul este de ascultat, este de văzut pentru că imaginile, luminile, toate proiecțiile sunt foarte elaborate, sunt în complementaritate cu desfășurarea dramatică. S-a făcut un tot unitar din mare respect pentru partitura lui Vincenzo Bellini. Am avut, sigur, emoții pentru că eu știam spectacolul de la Iași, care a avut premiera în 1988, și timp de trei stagiuni a fost pe scena operei ieșene cu Mioara Cortez, cu Adina Tudose, cu Filimon Siminic și, iată, după atâția ani, văd din nou acest spectacol, dar într-o altă haină. Felicit Opera din București pentru această producție și așteptăm, bineînțeles, sărbătoarea "Lohengrin."