Cu evoluții solistice sau în formule camerale, violonistul Valentin Şerban, violistul Adrian Vasile, violoncelistul Mircea Marian şi pianistul Abel Corban sunt prezențe cunoscute seratelor de marți. În formulă camerală au atras un public numeros în 5 februarie la Sala mică a Ateneului Român. Au inclus în programul lor cvartetele cu pian: în sol minor - KV 478 de Wolfgang Amadeus Mozart şi op.25 de Johannes Brahms. Au smuls cu evoluțiile lor ropote de aplauze, în final vorbind cu entuziasm despre alegerile repertoriale și ideea care i-a reunit într-o formulă camerală:

"A fost invitația lui Vali și noi am onorat-o."

"Da. Am fost invitat de doamna Sârbu aici pentru recitalul cu cvartet și, pentru că ne știm de mult timp, și cu Abel chiar am mai cântat împreună acum vreo două luni cu trio, am zis să încercăm și în formula asta."

De ce ați ales cele două cvartete?

"În primul rând, pentru că nu sunt abordate aproape deloc în București sau chiar în țară. În al doilea rând, pentru că sunt ambele în sol minor și am zis că e frumos să facem o seară în sol minor. Ce poate să fie mai frumos decât un Mozart și un Brahms!"

O comunicare foarte bună am sesizat la cei patru muzicieni, motiv pentru care i-am rugat să-și definească personalitățile:

"Cred că Abel este un romantic înverșunat, dar și un sensibil ascuns."

"A fost o plăcere să cânt în formula aceasta și m-am bucurat de repetiții, de muzică, de spectacol. Mi s-a părut că merită și trebuie să facem și să promovăm în continuare muzica de cameră. Suntem oameni cu potențial și... de ce nu!"

"E foarte interesant că noi suntem de vârste apropiate și e o artă a compromisului când cântăm muzică de cameră. A trebuit să lăsăm fiecare de la noi și să învățăm unii de la alții, ceea ce... mi se pare că am rămas cu ceva foarte bun după această experiență."

Violonistul Valentin Şerban, violistul Adrian Vasile, violoncelistul Mircea Marian şi pianistul Abel Corban sunt patru muzicieni cu o mare plăcere de a cânta, cu o gândire muzicală bine conturată, cu experiență concertistică şi cu o sonoritate omogenă. Iată o formulă camerală care, sper, se va mai repeta în cadrul seratelor de marți.