Despre acrobaţiile vocale pe care Lucia trebuie să le parcurgă în opera lui Donizetti ştiam deja. Despre cele pe care eroina operei este nevoită să le efectueze în montarea lui Andrei Şerban - nu. Expresia "a-ţi frânge gâtul" putea foarte bine să se transforme nu numai într-o realitate vocală, ci şi într-una fizică, având în vedere dificultăţile pe care le implică, mai ales pentru personajul titular, producţia regizorului Andrei Şerban prezentată de Opera bucureşteană. Din fericire rolul Luciei a fost interpretat de o minunată soprană rusă - Venera Protasova, născută în Tadjikistan în 1986. Artista cu trăsături asiatice a furat, aşa cum trebuia, de altfel, atenţia publicului. Veţi înţelege mai bine de ce ascultând-o şi având în minte imaginea ei căţărându-se pe un soi de schelă, apoi coborând, cu siguranţă şi agilitate. Lucia este în permanentă mişcare pe scenă, cântându-şi dragostea într-un leagăn, entuziasmul pe un balansoar, disperarea pe o schelă, alergând, înnebunind de durere, ucigând…

Pe scena foarte aglomerată vizual a mai cântat, seara trecută, la repetiţia deschisă publicului, tenorul Ramon Vargas, unul dintre starurile zilelor noastre, aflat încă într-o formă foarte bună - el a fost iubitul Luciei, Edgardo.

De asemenea invitat să cânte pe scena Operei Naţionale Bucureşti a fost basul Georgian Ramaz Chikviladze, bine distribuit atât datorită calităţilor vocale, cât şi celor fizice, în rolul lui Raimondo, un preot. Enrico a fost jucat de Cătălin Ţoropoc, Arturo de Andrei Lazăr, Alisa de Sorana Negrea, iar Normanno de Valentin Racoveanu. La pupitrul dirijoral s-a aflat Marcello Mottadelli.

Nu vreau să vă dezvălui prea multe, întrucât premiera spectacolului are loc mâine, în 13 ianuarie, cu aceeaşi distribuţie pe care am auzit-o seara trecută. Excepţia este rolul Enrico, ce va fi interpretat de letonul Valdis Jansons.