Aşteptată cu nerăbdare şi curiozitate, ediţia XVI-a Festivalului internaţional "Enescu şi muzica lumii", derulată în eleganta sală a Casino-ului din Sinaia, a adus, încă din prima seară, repere extrem de interesante şi prin noutate, dar şi prin calitatea cu totul specială, întregul program oferit între 10-26 august cuprinzând, de altfel, momente cu adevărat atractive şi diverse. După cuvântul vice-primarului Gheorghe Bădăran, prezentarea directorului artistic Marin Cazacu a punctat, ca de obicei cu vervă şi umor, detalii referitoare la interpreţi, dar şi la întreaga structură a manifestării.

Concertul inaugural a avut două părţi distincte, câţiva instrumentişti - adesea excepţionali - evoluând în opusuri solo sau acompaniaţi la pian de către experimentata Verona Maier, pentru ca după pauză să se regăsească în cadrul Orchestrei "Junior". Am descoperit astfel copii sosiţi din toată ţară, parte formaţi în familii de muzicieni, cântând, la vârsta "pantalonilor scurţi", cu o maturitate şi cu un nivel tehnic şi interpretativ uneori impresionante. Sosit de la Iaşi, violonistul Alexandru Bisoc a abordat Preludiu de A. Mendelsohn cu un sunet frumos, siguranţă şi expresivitate, subliniind amprenta bachiana a partiturii, apoi violonista Mădălina Ivancea - de asemenea din oraşul moldav - a "atacat", la doar 14 ani, dificila Paganiniana de Milstein, vădind capacitatea de a rezolva solicitările virtuoze deosebite cu aplomb şi curaj. Dar o altă violonistă, de această dată de la Cluj - Sabina Silaghi - a încântat în Hora de Bughici, realizată cu o fineţe şi o anvergură greu de imaginat la doar 13 ani, în timp ce violonistul arădean Ştefan Simionca-Opriţă a cucerit în Patru arii de Enescu (amintind de Lăutarul compus peste ani), uimind prin supleţea şi rafinamentul cântului, prin coloristică şi jocul expresiv impecabil sau în Romanţă de Rachmaninov, prea puţin cunoscută la noi, dar excelent pusă în valoare, trecând de la lirism sau nostalgică tristeţe la desfăşurări alerte, alternând intensităţile abia sugerate cu cele strălucitoare într-o manieră mult apreciată de public - un mic-mare artist care, la 14 ani, poate fi considerat deja un interpret în cel mai adevărat sens al cuvântului. Întâmplarea a făcut ca doi violoncelişti să opteze pentru lucrări de Popper, orădeanul Jan Sekaci entuziasmând în Rapsodia ungară prin sunetul amplu, tehnica sigură şi linia elegantă, expresivă şi bine construită, pentru ca în Fantezie pe teme ruseşti, Cornelius Zirbo să confere linişte, gravitate sau anvergură unei partituri de asemenea gândită în planuri contrastante clar conturate.

Entuziasmul spectatorilor a fost pe deplin motivat de performanţele foarte tinerilor interpreţi care, după cum menţionam, s-au alăturat apoi colegilor din Orchestra "Junior", propunând, sub bagheta lui Gabriel Bebeşelea, un program "estival" dar foarte bine realizat. Pentru început, ansamblul a acompaniat cu discreţie şi precizie o pianistă din Ploieşti - Antonia Tudose -, cântând o secvenţă din Concertul în Re major de Bach cu acurateţe dar uşor mecanic, păstrând maniera de tratare cumva ascetică a muzicii unui creator care, în ultimii ani, este "redescoperit" în latura sa umană, profund filosofică, dar departe de a fi rece şi… obiectivată. Apoi, violoncelistul Conelius Zirbo a revenit pe podium pentru prima parte din Concertul în si minor de Vivaldi, alertă, pretenţioasă şi bine susţinută în relaţia cu ansamblul, care a avut momente în pianissimo interesante ca intenţie, dar uneori greu de sesizat. Iar în final, Divertismentul în Re major de Mozart a adus vervă, atmosferă luminoasă, graţie şi supleţe în pagini îndrăgite, creionate cu precizie, omogenitate şi fluenţă; instrumentiştii cu vârste între 12-14 ani au răspuns cerinţelor dirijorale exprimate printr-o gestică restrânsă, eficientă şi riguros axată pe reliefarea structurilor ritmice, a temelor şi accentelor, Gabriel Bebeşelea conducând cu o siguranţă pregnantă, încercând să obţină sonorităţi adecvate stilistic fiecărei epoci în parte. Iar acurateţea cu care au cântat "juniorii", seriozitatea şi implicarea lor în demersul interpretativ au fost unanim appreciate şi îndelung aplaudate, publicul fiind răsplătit, în bis, cu o piesă de Piazzolla, evident într-un cu totul alt registru expresiv, dar cu siguranţă de mare impact pentru melomani.

O seară încărcată de bucuria întâlnirii cu tineri de mare talent, care ştiu că nu doar elementele de tehnică sunt importante, dovedind că pot să transmită idei, trăiri, stări din cele mai diverse cu o înţelegere aparte, cu o sensibilitate şi o anvergură ce-i recomandă, de pe acum, că fiind certitudini ale noii generaţii de artişti, la începutul unor cariere ce se prefigurează, în unele cazuri, cu totul excepţionale.