Se numeşte fabriKa şi a fost prezentat în premieră joi, 23 aprilie 2015, pe scena Teatrului Mic din Bucureşti. Este minunat că tot mai multe teatre îşi arată disponibilitatea de a găzdui spectacole de dans. După Odeon şi TNB, Teatrul Mic include în repertoriul său curent un astfel de spectacol. Cu un binemeritat succes.

Gigi Căciuleanu este un artist ce stârneşte, în egală măsură, interesul specialiştilor şi pe cel al publicului, din ce în ce mai tânăr. Personalitatea sa charismatică, aura de legendă ce îi însoţeşte viaţa pe care o cunosc cu adevărat doar tovarăşii de generaţie, cariera internaţională cu atrăgătoare tentă exotică (colaborarea cu baletul din Chile) şi disponibilitatea de a lucra, în manieră proprie şi mai ales în concepţie originală, cu tinerii dansatori români, gata să îl asculte şi să îl urmeze, fac din fiecare nou spectacol marca Gigi Căciuleanu un moment de maxim interes.

Pot spune că am văzut, cu din ce în ce mai mare plăcere, spectacolul fabriKa de trei ori. De două ori pe scena Ateneului Român unde, în cadrul proiectului Clasic e fantastic. Cum să înţelegem muzica, Gigi Căciuleanu dans Company a prezentat două… repetiţii cu public, în care maestrul a explicat copiilor cum ar trebui să înţeleagă muzica şi dansul. A vorbit despre gest şi mesaj, despre spaţiu şi transformările lui greu de perceput pentru un neiniţiat; despre felul în care golul şi plinul au, în arta dansului, aceleaşi roluri, precum lumina şi întunericul în arta plastică; despre frumuseţea corpului omenesc în mişcare, dar şi despre aportul obligatoriu al minţii la această frumuseţe - "Cred că numai un corp care gândeşte poate fi într-adevăr un corp frumos. Și apt a se exprima în modul cel mai complet posibil. Gestica lui Gigi Căciuleanu, chiar şi atunci când doar exemplifică, doar schiţează, este încărcată de graţie şi mai ales de expresivitate. Iar atunci când vorbeşte, poetul din el izbucneşte liber - Iar Energia poetică, cea a metaforei şi a emoţiei, reprezintă pentru mine un aliment esenţial al dinamicii corporale. Mişcările se conjugă precum verbele, iar corpul şi părţile acestuia se declină aşa cum o fac substantivele şi adjectivele. Creând acorduri (sau dezacorduri!) ca în muzică. Şi rezolvând probleme ca în matematică. Coregrafia fiind şi Artă şi Meştesug, un metisaj, printre altele, între geometrie şi gramatică, arhitectură şi orchestraţie, sculptură şi strategie de joc..."

fabriKa este un exemplu ideal pentru felul în care Gigi Căciuleanu gândeşte, simte şi înţelege să împartă bucuria actului artistic, atât cu dansatorii săi cât şi cu publicul. Pentru mine, ideea este simplă - întreaga existenţă este o fabrică. Lucrătorii au aparenţa unor maşini teleghidate, cenuşii, lipsiţi de personalitate în rutina zilnică dar, dacă te apropii şi îi priveşti cu atenţie, dacă desfaci maşinăria umană în părţile ei componente, pătrunzi într-un univers fascinant şi complicat în care, până la urmă, după un drum lung şi greu, ajungi totuşi la esenţa pură - sentimentele şi relaţiile între oameni, frumoase, fragile, delicate, vulnerabile… Speriaţi de ceea ce au descoperit, coregraful şi dansatorul se întorc grăbiţi la aparenţa de siguranţă a grupului compact, în care fiecare se pierde într-un întreg ce se mişcă şi trăieşte după reguli fixe, comune, în care individul se confundă cu întregul.

Spectacolul durează aproape o oră. Dinamica lui interioară este impecabil construită. Muzica aparţine unui tânăr compozitor franco-camerunez Manuel Wandji şi este foarte bine aleasă. De la repetitiv brutal la sonorităţi delicate, de la ritm obsedant la melodie curgătoare, ea susţine mişcarea mulându-i-se perfect - sau poate mişcarea susţine muzica mulându-i-se perfect… Oricum, demersul artistic este comun celor doi creatori, muzicianul şi coregraful, până în cele mai mici intenţii. Mişcarea acoperă un spaţiu expresiv mărginit la extreme de colţuri ascuţite şi de mişcări de aripă. Minunate cele două momente lirice din partea a doua a spectacolului! Gesturile par a fi decupate şi şlefuite din cele mai delicate bucăţi de marmoră, iar scurtele dar evidentele opriri marchează imagini ale unor statui de maestru. Fiecare interpret, în parte, este, cu adevărat un artist care gândeşte şi simte şi mai ales reuşeşte să exprime, să transmită, reperele universului său interior, inimaginabil de bogat. Ei se numesc Galina Bobeicu, Bianca Bor, Georgiana Dobre, Radu Domşa, Andrei Iancu, Andrew Lupu, Silviu Mititelu, Irina Ştefan, Răzvan Stoian, Irina Strungareanu, Vlad Troncea şi Ana Maria Vişan. Sunt formaţi şi ca dansatori şi ca actori, deci dispun de un vocabular aparte. Ca de fiecare dată, toţi cei care lucrează cu Gigi Căciuleanu cred orbeşte în maestrul, lor pe care îl urmează fără ezitare. Şi, împreună, reuşesc încă un spectacol de referinţă, fabriKa, produs de Fundația Art Production în parteneriat cu Teatrul Mic. Sponsor al Gigi Caciuleanu Romania Dance Company - JTI. Repet, titlul se păstrează în repertoriul de stagiune al Teatrului Mic, unde toţi cei interesaţi pot să îl vadă câştigând astfel o oră de frumuseţe şi de bucurie.