Arhivă : Cronici Înapoi
Sub semnul rafinamentului
În prima zi de april - dar… fără păcăleală -, Ateneul a găzduit un superb recital oferit de soprana Georgeta Stoleriu și pianista Verona Maier, propunând un program divers și atractiv, pagini compuse de romantici care, în parte, și-au continuat activitatea și la începutul veacului trecut, încadrând un ciclu românesc scris recent, interpretele trecând astfel cu dezinvoltură de la un stil la altul, de la o scriitură la alta, dar permanent într-un spațiu al rafinamentului și profesionalismului.
Am ascultat cu încântare cele Patru pastorale de Weckerlin, pline de farmec și candoare, luminoase, alternând expresia șăgalnică și cochetă cu derulările alerte, în buna manieră a "bergerette"-lor de altădată. Apoi, schimbând registrul, artistele au prezentat ciclul Întoarceri la Blaga de Viorel Munteanu, șapte miniaturi purtând amprenta introspecției, a tristeții cu accente de disperare sau chiar tragism, debutând cu vocaliza ca un vaiet din Autoportret, continuând cu meditația și strigătul din piesa Dar munții unde-s?, pianul susținând în grav și apăsătoarea atmosferă prelungită în Lumina de ieri, cu izbucniri vocale tulburătoare, iar după Ioan se sfâșie în pustie, Visătorul a adus linia melodică maniera semiparlato - formulă adesea uzitată de autor -, ca și în Cântecul obârșiei, pentru ca ultima secvență - Vreau să joc - să evoce, în structuri ritmice și staccato-uri dificile, elemente folclorice cumva dansante; probabil pentru a sublinia sensurile cuprinse în vers, fiecare lied a fost precedat de rostirea poemelor de către actorii Georgiana Saizescu și Paul Alexandrescu, dar sincer vorbind, reliefarea frumuseții și profunzimii scrierilor lui Blaga s-a realizat prin tălmăcirea muzicii cu inteligență și plasticitate, în culori, accente și trăiri care au făcut ca redarea ciclului să aibă un puternic impact, melomanii apreciind astfel o partitură complexă și… complicată, înveșmântată într-o interpretare de efect, însuși compozitorul lăsându-se cucerit de această versiune cu reliefuri aparte, care a pus în valoare lucrarea.
Revenind în lumea liedului romantic, spectatorii s-au lăsat vrăjiți de finețea și sensibilitatea creației schubertiene, surprinsă în Frühlingsglaube, în celebrul Lied der Mignon sau în superba simplitate a rugăciunii Ave Maria, atât de des cântată în varii moduri, dar atât de rar abordată cu interiorizare și fără emfază sau sentimentalisme "decorative". Au urmat subtile lieduri de Faure, adesea incluse în recitalurile celor două artiste, pentru că sunt cu adevărat minunate și deosebit de ofertante pentru soliștii care știu cum să puncteze cu grație și din nou cu eleganță tandrețea, visarea, exuberanța și mai ales filigranul desenului melodic țesut pe senzualitatea elevată a cuvântului în limba franceză.
Seara de lied s-a încheiat cu trei miniaturi în engleză - Now Sleeps the Crimson Petal, June, Love's Philosophy -, readucând sonurile de altădată, cu o tentă de lirism și poate de naivitate sau inocență încărcată de căldură și sinceritate a unor sentimente "povestite" cu un firesc și o bucurie a cântului care s-au transmis și spectatorilor printr-o stare "de bine", la început de primăvară, ca un dar oferit cu generozitate și talent măiestrit de către Georgeta Stoleriu și Verona Maier - un duo în care colaborarea îndelungată determină un echilibru și o omogenizare specială în plan expresiv, completându-se într-o relație artistică devenită comuniune spirituală.