Primul recital al anului 2012 propus de către Stagiunea de marţi seara, desfăşurată în Sala mică a Ateneului Român, a oferit publicului şansa întâlnirii cu tânărul violonist german de origine română Ştefan Tarara. Impresionanta sa carte de vizită recomanda acest recital drept un eveniment de excepţie. Publicul bucureştean s-a conformat, astfel încât Sala mică a Ateneului a fost arhiplină.

Un talent manifestat precoce

Ştefan Tarara a devenit cunoscut datorită talentului său precoce; la numai 10 ani a debutat ca solist, în Concertul nr.2 de Wieniawski, iar de atunci apare în această calitate alături de orchestre importante ale Germaniei dar şi din alte ţări, printre care şi România. În prezent studiază cu reputatul violonist Zakhar Bron la Conservatorul din Manheim, iar premiile internaţionale se adaugă constant odată cu trecerea timpului.

Program cu cele mai dificile creaţii pentru vioară

În recitalul de marţi, 10 ianuarie, a concentrat câteva dintre cele mai dificile creaţii din întreaga literatură a viorii: Ciaccona de Bach, Sonata a 2-a de George Enescu, piesa Clar de lună de Claude Debussy şi rapsodia Tzigane de Maurice Ravel. Faţă de programul anunţat iniţial, Ştefan Tarara a mai oferit publicului şi Ciaccona de Bela Bartok - o piesă pe care puţini violonişti o pot aborda cu succes.

Întreg recitalul a fost o demonstraţie de virtuozitate, cu multe momente de excepţie care au cucerit publicul. Am remarcat, de asemenea, şi contribuţia eficientă a pianistei Verona Maier.

Ştefan Tarara şi-a confirmat marţi seară cartea de vizită impresionantă; este un violonist care emană o forţă deosebită, iar siguranţa apariţiei scenice demonstrează o experienţă greu de egalat la vârsta de 25 de ani.