Recitalul desfăşurat marţi, 8 martie 2011, în Sala Mică a Ateneului Român în cadrul Stagiunii de Marţi Seara le-a adus în faţa publicului, prin intermediul Fundaţiei Culturale "Prietenii muzicii - Serafim Antropov", pe Angela şi Maria Marica - două tinere muziciene clujene care au propus un program dificil de abordat chiar şi de către artiştii experimentaţi. Şi dacă piesele alese au constituit un prim punct de atracţie al serii muzicale, am descoperit, încă de la primele acorduri ale binecunoscutei Teme cu variaţiuni intitulate La Follia de Arcangelo Corelli, o comunicare puternică între violonista Maria Marica - elevă a Liceului de Muzică din Cluj-Napoca - şi pianista Angela Marica - în prezent studentă la Conservatorul "Robert Schumann" din Düsseldorf, cea care a demonstrat maturitate în postura de acompaniator, lăsând viorii rolul interpretativ principal.

Călătorie muzicală inedită

Am avut astfel prilejul să călătorim muzical, cronologic, din epoca barocă în Clasicism şi Romantism, ajungând până în zilele noastre. Totodată, am simţit, în paginile pianistice propuse de Angela Marica, influenţe ale muzicii jazz - în Studiul "Pastorale" op. 40 nr. 6 de Nikolai Kapustin şi în cele Trei piese pentru pian de Francis Poulenc, unde am descoperit multiple faţete ale personalităţii compozitorului - când discret şi visător, când temperamental, pe alocuri excentric, într-un limbaj armonic intens cromatizat. Nici componenta stilistică geografică nu a lipsit: Poloneza de concert în Re major de Henryk Wieniawski a adus în prim plan sonorităţi ale muzicii slave, în timp ce Introducere şi Rondo Capriccioso de Camille Saint-Saëns a conturat un crochiu muzical al lumii hispanice.

Virtuozitate la doar 12 ani

Dincolo de sensibilitatea de care au dat dovadă protagonistele recitalului, am remarcat sunetul puternic, acurateţea intonaţională şi claritatea ale Mariei Marica - deja posesoare a unei tehnici foarte bine formate. Cu siguranţă viitoarea maturizare a interpretării va completa virtuozitatea care se numără printre atributele violonistei de doar 12 ani. De asemenea, stăpânirea de sine pe care a afişat-o în momentele de ezitare apărute într-o partitură dificilă - Preludiu şi Allegro de Fritz Kreisler - m-au impresionat. Pentru că - nu este aşa? - în artă trebuie să îndrăzneşti.