Am asistat joi, 20 mai 2010, la debutul tânărului tenor Ştefan Pop pe scena Operei de Stat din Viena. Pop a interpretat rolul principal masculin din Traviata de Verdi, alături de soprana mexicană Ailyn Pérez în Violetta. Conducerea muzicală a aparţinut spaniolului Guillermo García Calvo într-o montare aproape istorică, fiind păstrată în această versiune din anul 1971 (!). Pentru unii prăfuit, pentru alţii reconfortant conservator, spectacolul nu a prezentat de fapt nici un interes teatral şi a făcut ca atenţia publicului, numeros ca de obicei, să se concentreze asupra interpreţilor.

L-am urmărit bineînţeles cu multă atenţie pe Ştefan Pop în postura lui Alfredo Germont şi m-am bucurat să ascult un glas puternic, timbrat, care anunţă un drum artistic neobişnuit. Două succese internaţionale remarcabile au precedat această apariţie şi anume premiul I la Concursul de Canto de la Seul şi Premiul I şi Premiul publicului la Concursul «Operalia» organizat sub patronajul lui Placido Domingo la Milano la începutul lunii mai în acest an.

În ciuda vârstei de 23 de ani, pe care la prima vedere nu o ghiceşti, Pop a stăpânit rolul ca un artist matur. Cu mijloacele sale vocale şi cu statura robustă, aş spune «zdravănă», Pop a fost în largul său atât pe scenă, cât şi printre dificultăţile partiturii. Integrarea în regie nu a pus probleme, iar exigenţele vocale le-a depăşit cu o uşurinţă de a cânta care este foarte aproape de stilul operei italiene şi cu care pare a fi înzestrat în chip natural.

Sigur că nu este nimic surprinzător în faptul că în aceeaşi săptămână, chiar pe afişul aceluiaşi spectacol şi a doua zi, în Manon de Jules Massenet în regia lui Andrei Şerban, se puteau citi multe alte nume româneşti. La opera de Stat numeroşi artişti români sunt angrenaţi în distribuţiile cotidiene ale teatrului, dar roluri principale se acordă mai rar. Cu atât mai mult iese în evidenţă apariţia tânărului de 23 de ani, care numără în scurta lui experienţă scenică roluri solistice la operele din Cluj Napoca şi din Timişoara. Dacă profeţia unei frumoase cariere se va împlini, ceea ce ne dorim bineînţeles, acest debut va fi peste ani un moment memorabil atât pentru cântăreţ, cât şi pentru bogata istorie a prezenţelor româneşti pe scena Operei din Viena.