Invitatul meu din această seară este Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche de la București. Bună seara! Bine ai venit!

Bună seara! Bine te-am regăsit și mulțumesc pentru invitație!

Laurențiu Constantin, înainte de a vorbi despre festivalul care începe săptămâna aceasta și, după câte știu, cu această ediție sărbătorește majoratul, vreau să ne referim puțin la trecutul nu foarte îndepărtat, și anume la Festivalul Enescu, unde tu și, mai exact, Ansamblul Sempre, ați avut două evenimente cu muzica lui Vivaldi și Rameau. Cum au fost primite de public aceste evenimente?

Am avut săli pline. Așa a fost primit.

E foarte important!

Da, îmi place să cred că e normalitatea spre care aspirăm. Am avut parte de un public nou. Noi avem publicul nostru - și Raluca Enea și Ansamblul de muzică veche Sempre - dar a fost un alt public, un public al Festivalului Enescu, și asta ne-a bucurat foarte tare pentru că pe-ai noștri îi știm, dar pe aceștia nu-i știam... un public foarte atent, un public educat, un public care a rămas după aceea să stea la două vorbe despre muzici vechi și frumoase. Și, așa, o fervoare și o căldură foarte sănătoase. Și pentru muzicieni, și pentru organizatori oamenii aceștia îți aduc aminte de ce faci tu ceea ce faci.

Asta înseamnă că dacă Festivalul Enescu a fost "testarea" publicului, iată că urmează Festivalul de Muzică Veche de la București, care are o tradiție, și știu că ne-ați pregătit anul acesta tuturor, ceva emoții, nu?

Da. Tema noastră este Affetti. E vorba de afecte. Există și o teorie a afectelor, care a înflorit în Renașterea târzie și în Barocul muzical, mai ales cel italian, teorie care spune în esență că toate stările, trăirile, afectele, emoțiile pot fi transpuse vizual sau auditiv în artă. Așa au apărut genuri întregi muzicale precum ar fi așa-numita muzică de caracter din barocul francez. Iar în plus față de această rădăcină, legitimă în istoria muzicii vechi, vorbim de aceea că sesizăm cu toții în ultimii ani această cascadă de emoții care ne afectează într-un fel sau altul. Dacă urmărim discursul public, sau năravurile, sau felul în care oamenii se exprimă observăm că aceste afecte și modul în care le experimentăm - uneori, foarte intens, poate nesănătos de intens în spațiul public, mai ales - e ceva ce ne ocupă mult mai mult decât în alte perioade istorice bucăți întregi din viață. Pandemie, războaie, răutăți de tot felul. Deci am observat în jurul nostru această rumoare și această emoție și mai și cred că ne-am fracturat ușor în perioadele astea din ultimii 3, 4, 5 ani, parcă s-au rupt mai mult decât în alte perioade, cărările între oameni.

Și voi încercați să refaceți aceste cărări prin muzica veche, prin acest eveniment, prin ceea ce v-ați propus în acest festival?

Asta încercăm și, după reacția publicului din ultimii 18 ani, aș spune că parțial, ne iese. Noi nu ne ocupăm întâi de toate de arheologia muzicală, noi ne ocupăm de prospețimea, vivacitatea, fervența acestui fenomen. De altfel, sloganul nostru care este și credo-ul nostru este "Descoperă noutatea muzicii vechi!". Muzica veche, mai ales cea barocă - în majoritate, repertoriile de pe scena festivalului nostru sunt repertorii baroce - este una absolut spumoasă și avem credința că va fi la fel și peste câteva sute de ani din momentul acesta, noi fiind deja la în jur de 300 de ani de Johann Sebastian Bach.

Pe 2 noiembrie începe acest festival. Te-aș ruga să ne spui ce invitați aveți în această ediție?

Avem 10 concerte, în majoritate muzică barocă. Începem cu Bach și terminăm cu Savall. Concertul de închidere este cu Alexander von Heißen, Variațiunile Goldberg - un repertoriu foarte rar cântat, una din cele trei capodopere bachiene, un repertoriu de mare virtuozitate și de mare profunzime (un motiv pentru care nu e facil de abordat. Alexander von Heißen e un clavecinist încă tânăr, câștigător al Marelui Premiu de la Leipzig, un rising star; peste 5-10 ani, cu certitudine, îl vom găsi în elita tuturor festivalurilor europene.

Aș mai puncta un proiect absolut încântător din punctul nostru de vedere, pe care ansamblul de muzică barocă Sempre îl construiește împreună cu violonista Mira Glodeanu - o româncă plecată la Paris și Bruxelles de vreo 30 de ani, care face o carieră extraordinară; este între primii violoniști de vioară barocă ai lumii în acest moment. Împreună vor construi spectacolul "Soli & Tutti".

Sâmbăta aceasta, pe 4 noiembrie, al doilea concert, Emilio Vallerotonda și trio-ul I Bassifondi - un concert cu muzica din cetatea eternă a anilor 1600. Preview-uri din viața cotidiană, nimic pretențios, nimic de la curtea papală, nimic de la curtea nobililor, ci muzicile acestea mai degrabă ale cotidianului roman.

Aș mai semnala prezența, pentru prima oară în festivalul nostru, a Martynei Pastuszka și a unui ansamblu de muzică barocă polonez, {oh!}.

Mi-ar lua prea mult timp să-i înșir pe toți, drept care o să spun doar de câțiva, iar pe restul vă ispitesc să-i descoperiți dumneavoastră în program și în sălile de concert.

Festivalul se încheie pe 5 decembrie, aici, la dumneavoastră acasă, în Sala Radio, cu un concert al lui Jordi Savall și al Ansamblului Hesperion XXI în formulă de cvintet, cu Folia & Canarios - în limbaj terrier și lumesc s-ar putea spune că e un program de șlagăre, însă e felul acela de șlagăre pe care numai Savall știe să-le prepare pe scenă.

Ai amintit de Sala Radio. Unde se vor mai desfășura celelalte concerte?

Avem 6 concerte în Muzeul Național de Artă al României, la Sufrageria Regală, unde este deschiderea, iar apoi la Sala Auditorium. Avem bucuria de a fi parteneri consistenți și serioși, temeinici, cu Muzeul Național de Artă care, dincolo de vocația cunoscută, a devenit un extraordinar hub cultural al capitalei. Avem apoi 2 concerte la Sala Radio și avem un concert de muzică bizantină cu Filoteu Monahul și un cor ieșean de muzică bizantină în Biserica Sf. Ioan Rusul din București.

Iată deci, acestea sunt "lăcașurile" unde se vor desfășura aceste concerte. Aș vrea să te mai întreb, Laurențiu, pentru că știu că tu ești membru REMA (Rețeaua Europeană de Muzică Veche) și pentru că ești în contact cu manifestările de gen din Europa și nu numai, cum este publicul românesc iubitor de muzică veche? Poate fi comparat cu cel din țările europene?

Cred că am ascultat sute de concerte în Europa, în virtutea a ceea ce fac, și pot să spun că publicul românesc de muzică veche are personalitatea lui. Nu sunt subiectiv când afirm că e cald, e foarte cald. Am văzut publicuri excepționale, dar foarte canonice și cuminți, și totul ca la carte. Ai noștri au o fervoare, o bucurie și o naturalețe... în ultimii ani - asta însemnând 8-9 ani, față de ce am început noi - publicul a început... știi, când intri într-o biserică, deși noi facem conversație cu voce tare în fața bisericii, vorbești oleacă în șoaptă... Ei, au început să acorde acest respect față de sala de concert și față de actul artistic. Există o anumită categorie de public, așa-numitul nucleu dur, de cunoscători, pe care-i știm de mulți ani pentru că vin și revin, dar sunt foarte mulți care se apropie chiar dacă nu știu ei prea mult ce se întâmplă acolo, dar trăiesc bucuria muzicii și noi ne străduim prin materialele muzicologice, programele de concert și ce mai punem la dispoziție online să facem o bună propagandă muzicii vechi. Acest public a deprins și cutumele și acele elemente de considerație la adresa artiștilor și a actului artistic - precum e acela de a nu aplauda între părți, să spunem. Să nu aplauzi între părți nu e un moft al cuiva, sunt niște cutume care au mai multe sensuri. Primul este să nu rupi curgerea. Se întâmplă o minune sub ochii tăi, în fața urechilor tale... și-atunci, aplauzele acestea, în muzica pe care o facem noi, se cuvine să fie doar la sfârșitul piesei. În alte părți precum e belcanto-ul italian clasic, acolo, mai ales în Italia și astăzi foarte des sunt întrerupte scenele de operă de entuziasmul publicului la adresa unei interpretări a nu știu cărui tenor sau nu știu ce acută strălucitoare vor fi auzit ei acolo.

Da, ținem seamă și de faptul că pauza înseamnă, până la urmă, expresie, nu? Muzica curge și-n liniște. Și liniștea este o expresie.

Laurențiu, eu îți mulțumesc pentru prezența în studio. Mult succes acestei ediții! Și sper să provoace această ediție a Festivalului de Muzică Veche de la București cât mai multă emoție pozitivă publicului care va fi prezent în sală.

Vă mulțumesc și vă așteptăm cu drag în sălile de spectacol!