Pe 1 noiembrie, la Sala Radio din București, a avut loc Gala Radio România la 95 de ani de existență. În cadrul galei, au fost premiate cele mai bune performanțe din 12 domenii. La categoria "Ambasadorii României", premiul a fost câștigat de dirijorul Cristian Măcelaru pentru neobosita promovare a muzicii românești în țară și în afara granițelor noastre, pentru atenția deosebită acordată tinerilor muzicieni la început de drum - fie ei soliști, membri ai unor ansambluri sau dirijori - și, bineînțeles, să nu uităm de efortul depus pentru maratonul muzical al lunii septembrie, Festivalul Internațional "George Enescu" al cărui director artistic este.

În direct, prin telefon, îl avem pe maestrul Cristian Măcelaru. Bună dimineața și, în primul rând, felicitări pentru acest premiu!

Bună dimineața și vă mulțumesc!

Ieri seară, mesajul dumneavoastră la înmânarea premiului a fost transmis de Cristina Comandașu, managerul Radio România Muzical - un mesaj emoționant pentru noi toți, pentru lumea muzicii culte. Cum ați primit vestea și care au fost primele imagini care v-au apărut în minte legate de această titulatură de "Ambasador al României"?

M-am bucurat foarte mult! Am fost surprins, deoarece toți cei care au fost nominalizați în categoria "Ambasadori ai României" sunt oameni care au făcut lucruri extraordinare și care au contribuit enorm la a crea o imagine a României - în afara granițelor, dar și în România - frumoasă, bogată... a frumuseții care există în România din toate punctele de vedere. De aceea, sincer să fiu, nu mă așteptam, deoarece cred că sunt unul dintre cei mai tineri nominalizați la această categorie. Încă nu mi-am făcut toată cariera, toată viața. Dar această responsabilitate pe care mi-o asum, de a fi un ambasador al culturii românești... acest lucru îl iau ca și o responsabilitate, deoarece cred că e important să ne asumăm aceste posibilități pentru a putea arăta lumii întregi frumusețea care există în România și care ține de identitatea noastră ca și popor. Iar în muzică, în artă, în cultură, întotdeauna se găsește cea mai profundă identitate, care se construiește prin multe generații, fiecare punând acea micuță cărămidă a unui moment extraordinar artistic, cultural. Iar acum, beneficiem de o întreagă măreție a acestei coroane care este cultura României, muzica românească, folclorul românesc. De aceea mă bucur în primul rând că am ceva ce duce în lume și datorez acest lucru miilor și milioanelor de oameni și de artiști care au creat, în primul rând, acest lucru frumos, această capodoperă reprezentată de cultura, muzica, arta din România și pe care să pot să o arăt în afara țării.

Aveți o legătură strânsă cu radioul public, în general, și cu Radio România Muzical, în special. Aș vrea să ne vorbiți puțin despre importanța radioului în zilele noastre.

Absolut! Prima instituție care m-a invitat să vin și să dirijez în România a fost instituția radioului, prin Orchestra Națională, care a fost prima orchestră pe care am dirijat-o în România, iar colaborarea cu muzicienii și cu această orchestră a continuat. Este atât de important, mai ales într-un moment în timpul în care suntem acum, în care cea mai puternică voce care există în societate ține atât de mult de o popularitate trecătoare! Dacă ne uităm la social media sau dacă ne uităm la ce există pe internet, ce se promovează foarte mult este exact ceea ce se vinde cel mai ușor. Iar arta, cultura niciodată nu au fost ceva ce s-a putut vinde foarte ușor deoarece necesită o investiție mai profundă din partea noastră, ca și oameni, pentru ca apoi să descoperim ceva mult mai profund. Iar importanța radioului, importanța acestei instituții care aniversează acum 95 de ani e cu atât mai mult mai valabilă și mai prezentă astăzi, deoarece este o instituție care nu se uită atât de mult la o popularitate trecătoare, ci se uită la o substanță, la o esență profundă, care să dea tuturor cetățenilor, tuturor oamenilor care vor să beneficieze și să înțeleagă lucrurile la o profunzime mai mare...

... pun accentul pe calitate, nu pe cantitate...

Exact. Este atât de important să avem aceste lucruri în societate! De aceea, cu cât există mai multă cantitate în afară, cu atât este mai important să susținem calitatea pe care radioul o produce.

Chiar în această dimineață, v-am ascultat la Radio România Muzical, în "Camera albastră" - rubrică pe care o semnați o dată la două săptămâni. Ne-ați spus o minunată poveste despre Rahmaninov. Vorbiți cu atâta pasiune, cu atâta sensibilitate și entuziasm despre muzica acestui compozitor, încât nu aveai cum să nu rămâi pe coordonatele noastre și să nu asculți Concertul nr. 3 de Rahmaninov (ultima parte). Așadar, sunteți și un povestitor înnăscut; sunt melomani care așteaptă cu nerăbdare "Camera albastră". Și, în acest context, aș vrea să vă întreb cum vă simțiți și în această postură de om de radio și cum percepeți susținerea radioului public în demersul dumneavoastră?

Este, iarăși, o oportunitate extraordinară pentru mine și o șansă să pot să împărtășesc ceea ce trăiesc și ce iubesc atât de mult, adică muzica pe care o dirijez. Iar faptul că radioul îmi dă această posibilitate să ating cât mai multe urechi, cât mai multe inimi care să primească darul muzical pe care îl ofer și să înțeleagă despre frumusețea muzicii... mi-aș dori atât de mult ca fiecare om să aibă măcar o dată în viață posibilitatea să audă un concert de Rahmaninov de exemplu, ca să înțeleagă frumusețea care există în acele momente. Muzica nu este un lucru care să rămână concret, în mână, este un lucru care să ne înalțe spiritele, iar acest lucru nu poate fi creat decât atunci când îți deschizi inima și accepți acest dar muzical pe care noi, artiștii, îl oferim. Iar apoi, putem să ne unim spiritele și să ne înălțăm în același timp pentru a descoperi această frumusețe extraordinară. Faptul că pot să povestesc despre acest lucru ca să încurajez pe cât mai mulți oameni să-și deschidă inimile și să primească această frumusețe, acest cadou, e o oportunitate extraordinară pentru mine. Mulțumesc foarte mult radioului pentru că îmi dă această șansă și posibilitate de a o face.

În finalul interviului, aș vrea să ne vorbiți despre "melomanul" Cristian Măcelaru. Mai aveți timp să savurați muzica clasică la Radio, de exemplu, pentru a vă bucura împreună cu familia dumneavoastră de anumite înregistrări radio realizate sau nu cu dirijorul Cristian Măcelaru? Aveți și discuții în familie legate de aceste audiții? Știu că atât soția, cât și copiii dumneavoastră sunt impicați direct în arta sunetelor.

Absolut! La noi, muzica este ascultată în continuu, iar eu sunt foarte pasionat de tot ceea ce s-a documentat, s-a înregistrat. Există o bogăție enormă a orchestrelor din contextul instituțiilor de radio peste tot prin Europa, iar această colecție de sunete, concerte care au fost înregistrate, transmise - acum se retransmit - este o bogăție enormă a patrimoniului cultural global. Iar pentru mine, să pot să merg înapoi în timp să ascult o înregistrare a unui dirijor extraordinar care a făcut o interpretare personală, unicat... sunt dirijori care cunoșteau compozitori precum Brahms sau Mahler și apoi au înregistrat pentru radio aceste creații... e o bogăție enormă a stilului, a înțelegerii muzicale. Și, de aceea, la mine, muzica se aude continuu în casă. O ascult... copiii, soția... o ascultăm tot timpul și e un lucru atât de frumos, unicat, pentru că, în afara muzicii, sunt foarte multe alte lucruri care poate ne duc cu mintea în alte direcții, ne provoacă altfel de sentimente, dar în momentul în care - pentru mine, cel puțin - o simfonie pornește la radio și cineva îmi spune că este o înregistrare unicat care poate nici nu știam că există, e atât de frumos să descoperim aceste lucruri nevăzute, dar care ne vorbesc atât de profund inimii.