Mulțumesc pentru invitație. Mă bucur să putem vorbi despre muzică și despre efectul ei asupra noastră.

În orice caz, anul acesta a marcat cea mai consistentă prezență a ansamblurilor Filarmonicii "George Enescu" pe scena festivalului. Orchestra a avut patru prezențe, de asemenea, și corul filarmonicii - patru prezențe. Un tur de forță, pentru că au fost patru programe diferite pentru ambele ansambluri. De aceea s-a și muncit mult și în timpul verii pentru aceste lucrări inedite și noi pentru repertoriul lor; multe dintre ele probabil că nu se vor mai cânta în viitorul foarte apropiat pentru că e vorba de cele două opere celebre care s-au cântat în festival - Billy Budd de Benjamin Britten și Le Grand Macabre de Gyorgy Ligeti, două capodopere care, iată, în sfârșit, s-au auzit în România. Probabil, din cauza costurilor și necesității prezenței unor mari artiști care știu aceste lucrări foarte bine, va fi greu de pus din nou pe o scenă din România în viitorul apropiat.

Vă puteți imagina că din punctul meu de vedere, al artistului care urmărește cu ochi analitic și urechi și mai analitice ceea ce se întâmplă pe scenă, au fost prezente orchestre de un nivel extraordinar și îmi confirmă ceea ce știam, că orchestrele din spațiul anglo-saxon au o școală specială în abordarea muzicii, în special sunetul pe care-l produc instrumentele, inclusiv instrumentele de coarde, dar în mod special cele de suflat. Într-adevăr, mi-au plăcut orchestrele englezești. London Symphony Orchestra mi-a plăcut foarte mult. De asemenea, orchestrele germane: Orchestra Radio din Koln, Orchestra din Leipzig - extraordinare prezențe! Orchestra Concertgebouw... nu mai e nevoie de prezentare pentru că a fost excepțională, dar au avut prezențe extraordinare și orchestrele care nu sunt din spațiul anglo-saxon, cum e Orchestra Națională a Franței cu două programe deosebite. Mi-a plăcut și Orchestra Santa Cecilia, iată, o orchestră-soră a orchestrelor românești, într-un fel, că e din spațiul latin, dar cu un nivel deosebit și cu un drag de muzică ce te încântă și te apropie și mai tare de fenomenul muzical. A fost deosebit!

Mi-au plăcut foarte mult orchestrele de cameră. Concertele care au fost la Ateneul Român, cele de după-amiază, pe cele mai multe le-am ascultat. Și acolo au fost câteva prezențe notabile: Les Dissonances, de exemplu, sau Les Arts Florissants, Il Giardino Armonico... a fost grupul vocal din Gent - extraordinar cu Misa în si minor de Bach. Sunt momente, într-adevăr, de neuitat...

Fazil Say, de asemenea, de la miezul nopții, cu ceva deosebit. Mi-a plăcut prezența Marthei Argerich - o artistă care, iată, la vârsta pe care o are este un fenomen! Atât de tare a impresionat pe absolut toată lumea! Mi-a plăcut și Yuja Wang - tânăra, și speciala, și capricioasa, și efervescenta, și simpatica Yuja Wang. A cântat extraordinar concertele de Ravel. Iar tânărul dirijor care a acompaniat-o cu Orchestra Concertgebouw Amsterdam, Makela - extraordinar, un talent uriaș! A mai fost și Orchestra din Israel extraordinară, cu un tânăr dirijor, de asemenea, fabulos!

Dar au fost bune și concertele orchestrelor românești, și ele s-au prezentat foarte bine, atât cât au putut. Trebuie să spun acest lucru pentru că, chiar dacă noi ne dorim să fim în top, e o diferență totuși pe care o sesizăm cu toții, dar sperăm ca această diferență să se reducă în fiecare an și data viitoare când vom comenta să spunem că una dintre orchestrele românești se apropie de nivelul celor din spațiul anglo-saxon.

Apropo de Jose Cura, când l-am prezentat orchestrei și am spus că e unul dintre cei mai mari tenori, dar e și dirijor și compozitor, dar am început prezentarea spunând că este tenor, a zis "Să știți că ați pus presiune pe mine în fața orchestrei, pentru că tenorii nu au reputație prea bună." Dar el este un tenor special, pentru că pe lângă cariera pe care a făcut-o, este unul dintre puținii tenori care au intrat în zona de dirijat orchestră și o face cu un mare talent. Este, într-adevăr, un mare talent. Nu întâmplător a fost un tenor extraordinar și mai cântă în continuare la un nivel foarte ridicat, dar a lăsat amprente asupra pregătirii lui. Are o pregătire foarte bună și are o relație frumoasă cu orchestra. Este un artist romantic, iar repertoriul pe care îl avem în această deschidere de stagiune este chiar romantic, foarte potrivit caracterului și temperamentului lui. Avem Suita Șeherazada de Nikolai Rimski Korsakov în partea a doua, iar în partea întâi, am inclus pe lângă Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Chopin - cu un tânăr solist din Kazahstan, câștigător recent al Concursului de la Leeds din Marea Britanie - două piese scurte dintr-un oratoriu pe care Jose Cura l-a compus recent. Și, iată, corul va fi și el prezent pe scenă alături de orchestra simfonică a filarmonicii în aceste două piese scurte din cadrul oratoriului pe care Jose Cura, iată, le prezintă în primă audiție în România.

Toamna va fi una foarte plină. Săptămânal, sunt concertele noastre simfonice și vocal-simfonice. Avem artiști de top, atât dirijori, cât și soliști. Printre dirijori îi numesc pe cei pe care îi avem ca angajați ai filarmonicii, dirijori principali permanenți - maestrul Christian Badea, Leo Hussain și Gabriel Bebeșelea, dar îi avem alături ca invitați pentru anumite evenimente speciale pe Thomas Sanderling, pe Jean-Claude Casadesus. Vor fi prezenți, apoi, în a doua parte a anului, maestrul Lawrence Foster, Leonard Slatkin, Christoph Konig și mulți tineri dirijori pe care nu i-am mai avut prezenți nici în Festivalul Enescu și nici în stagiunea filarmonicilor din România, care vor fi prezenți pentru prima dată în România, dar care deja au o carieră impresionantă.

Ați observat că nu mă îndepărtez totuși prea tare de instrumentul care îmi este aproape de suflet. Chiar nu mă pot îndepărta, pentru că chiar dacă am renunțat la multe dintre proiectele mele ca violoncelist, acesta este cel pe care doresc să-i continui pe cât pot, pentru că este un proiect în care sunt alături de studenții și foștii mei studenți și este o bucurie enormă să poți să împărtășești cu acești tineri muzica, să promovezi genurile muzicale și să fii alături de ei pe toate scenele pe care vom fi prezenți și în această toamnă chiar și în afara României. O să cântăm un repertoriu de la muzica barocă, Vivaldi, Handel, lucrări consacrate, o să trecem prin muzica romantică, modernă și contemporană românească și universală, ajungând și la genurile de jazz, rock, de exemplu, cu tentă foarte fină desigur, în așa fel încât lumea să se bucure și de energia pe care acești tineri o au. Eu sunt alături de ei, dar mă simt ca și cum aș avea vârsta lor de multe ori și mă bucură acest lucru.

Stagiunea de marți continuă, este un parteneriat cu Radio România, și este un proiect de sprijinirea tinerilor și promovarea acestora.