Un american stabilit la Berlin, dirijorul Roderick Cox face parte dintr-o nouă generație de artiști care se impune prin performanțe excepționale . Potrivit biografiei sale urmează să debuteze la pupitrul Orchestrei din Philadelphia, al Capelei de Stat din Dresda, al Orchestrei Simfonice din Birmingham, al Filarmonicilor Regale din Londra și Liverpool, în timp ce prezențele sale la pupitrele orchestrelor filarmonice din Los Angeles, BBC și Philharmonia din Londra sunt consemnate de critica de specialitate cu elogii la superlativ. Absolvent al Northwestern University din Evanson, Illinois, a fost din 2016, timp de trei stagiuni, dirijor asociat al Orchestrei din Minnesota, în urma concursurilor câștigate devenind unul dintre cei mai solicitați dirijori ai momentului.

Sunteți câștigătorul unui foarte important premiu de dirijat, al concursului Sir Georg Solti din Frankfurt în 2018. De asemenea, ați dirijat mari orchestre deopotrivă în Europa și în Statele Unite ale Americii. Cum descrieți această colaborare cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional "G.Enescu"?

Mi-a făcut o mare plăcere, în primul rând să fiu în România pentru prima dată, și de asemenea să lucrez cu Orchestra de Stat din Sibiu. E un grup de muzicieni atât de drăguți, dedicați cu totul travaliului intens pe care am încercat să-l realizăm cu acest program - Ligeti, Korngold, Ceaikovski. Am simțit că în fiecare zi, nivelul nostru a continuat să crească și de asemenea că relația noastră s-a adâncit treptat. Mi-a plăcut foarte mult să fiu în această săptămână la Sibiu, un oraș atât de frumos, cald, istoric. A fost cea mai importantă orchestră pentru mine în această săptămână și cred că am făcut muzică bună împreună.

Cum a decurs întâlnirea cu Ioana Cristina Goicea, solista Concertului pentru vioară și orchestră de Erich Korngold?

A fost minunat să lucrez cu ea. Din primul moment în care ne-am întâlnit și a început să cânte Concertul de Korngold, a avut de spus ceva unic și particular despre muzică, ceea ce a făcut ca această colaborare să se desfășoare mult mai ușor, pentru că am înțeles limbajul ei muzical și ceea ce a intenționat să transmită. Modul ei de a spune povestea acestei lucrari, sensibilitatea, romantismul pe care le-a imprimat muzicii, au generat o interpretare unică și foarte plăcută. Mi-a făcut plăcere să colaborez cu ea.

Ce prețuiți mai mult atunci când lucrați cu o orchestră?

Cred că prețuiesc foarte mult etica muncii într-o orchestră. Când orchestra este interesată să meargă dincolo de notele scrise în partitură, când există disponibilitatea de a explora muzica împreună, pentru că de fiecare dată când interpretezi o lucrare (am interpretat de atâtea ori Simfonia a IV-a și alte pagini de Ceaikovski), de fiecare dată poți descoperi lucruri noi. Este minunat să ai o orchestră bună care te urmează în acest proces de a fora în profunzime, punându-și întrebări, cât de departe putem merge în interpretare. Este o lucrare pe care toți o cunosc și este minunat atunci când putem să facem ca muzica să pară proaspătă, ca și când ar fi fost scrisă ieri. Cred că este minunat pentru că astfel lăsăm publicului sentimentul că a asistat la o interpretare specială, ca și când ar fi ascultat-o pentru prima dată. Am avut parteneri minunați în această săptămână legat de inițiativa noastră.