Domnule Constantin Sandu, cum a început colaborarea dumneavoastră cu Gabriel Croitoru?

Îl cunosc pe Gabriel Croitoru de la vârsta de 12 ani... 12 ai mei, 11 ai lui. Noi am fost colegi la Liceul de muzică "George Enescu", apoi și la Conservatorul "Ciprian Porumbescu"; am avut diverse colaborări și în țară, în special. După plecarea mea în Portugalia, a existat o perioadă destul de lungă în care nu ne-am mai întâlnit deloc. Drumurile noastre s-au despărțit, însă a fost un moment al reîntâlnirii acum vreo 12-15 ani, în Universitatea de Muzică și, începând de atunci, am ținut legătura și am colaborat din când în când. Mereu, când se ivește ocazia, colaborăm cu mare plăcere... din partea mea, cu siguranță și sunt sigur că și din partea lui.

Aș vrea să ne vorbiți puțin despre programul serii.

Este un program foarte variat, deosebit de frumos. Organizatorii au pus un titlu, "De la Mozart la Piazzolla". Începem cu o sonată de Mozart, în mi minor pentru pian și vioară, una dintre cele mai frumoase sonate scrise de Mozart, unica sonată pentru pian și vioară scrisă în tonalitate minoră. Deosebit de sensibilă lucrare, cu totul specială! După aceea, voi cânta la pian două nocturne de Chopin, tot în acest spirit liric, melancolic. Apoi, o vom avea lângă noi și pe Simina Croitoru, fiica lui Gabriel, care, de asemenea, nu mai are nevoie de prezentare. Este foarte cunoscută. Vom cânta în trio în primul rând Anotimpurile de Piazzolla, cele patru - o lucrare destul de mare, de aproape o jumătate de oră. Și vom termina concertul cu niște tangouri din prima parte a secolului XX, argentiniene, Gardel și alți compozitori clasici ai tangoului. Unele dintre aceste lucrări sunt în aranjamentul maestrului Ioan Dobrinescu.

Deci, avem de la Mozart până la Piazzolla, chiar până la tango. Bine, Piazzolla a scris anotimpurile lui mai târziu decât tangourile clasice. Așadar, cronologic... "De la Mozart la Piazzolla".

Un program nu doar divers. Eclectic.

Da, eclectic. Și avem spiritul acesta al dansului. Există și în Sonata de Mozart - partea a doua este un menuet, un dans de acum 250 de ani, iar tangourile... nu mai e nevoie să explic despre ce e vorba. Și, de asemenea, în Piazzolla, bineînțeles că tangoul este omniprezent. Deci, este un program eclectic, dar destul de dansant.