Cum v-ați propus să răspundeți la întrebarea "Ce face muzica clasică cu mintea noastră?", tema conferinței de la Colegiul Noua Europă?

Întrebarea mi-am formulat-o chiar eu, vizavi de această problemă a ascultării concentrate, și am încercat să dau trei răspunsuri pe care le voi și justifica și, în același timp, le voi și exemplifica prin diverse lucrări muzicale la care voi face apel. În special, merg pe un repertoriu de muzică clasică tradițională, începând cu Mozart și terminând cu Debussy, tocmai în ideea de a atrage un public meloman - studenți, cercetători, intelectuali - care ascultă muzică. Aș dori să le ofer posibilitatea unui ghidaj în audiție.

Ne putem aștepta la vreo „ipoteză surpriză” în legătură cu subiectul propus?

Eu aș zice că ne putem aștepta. Sunt pregătit să fac câteva demonstrați care spun eu că n-au mai fost realizate în această formă. Prima propunere pe care o am este că muzica - în varianta muzicii absolute, nu muzica cu program sau cu text - nu face altceva decât să compacteze la scară mică procese istorice care se întâmplă la scară mare. Deci, dacă observăm un anumit traseu al unui proces istoric care se derulează vreme de 30 de ani, eu pot să le explic că același proces se întâmplă într-o sonată de Beethoven în 3 minute. Deci, asta ar fi una dintre teze.

A doua dintre tezele conferinței este că ascultarea concentrată se face la persoana întâi. Noi, cu toții, în momentul în care ascultăm muzică, suntem eroii acelei aventuri, ne punem în pielea firului roșu și devenim, de fapt, personajele principale. Asta înseamnă că, de fapt, ascultăm ceea ce suntem, ascultăm pe baza experienței pe care o avem, iar aici, într-adevăr, putem să explicăm mai multe lucruri. Sunt oameni care nu înțeleg un anumit tip de muzică și care n-o înțeleg și din cauza faptului că au o anumită formă mentală, o anumită educație, iar cei care reușesc să treacă dincolo de această limită și încercă să se educe în spiritul unei muzici mai puțin cunoscute, reușesc să o facă și să o urmărească. Deci, totul este, de fapt, și în capul nostru, și la mâna voinței noastre; depinde doar de noi ca ceea ce ascultăm să ne devină o experiență spirituală care să ne îmbogățească sufletește.