Domnule Gabriel Bebeșelea, reveniți la pupitrul dirijoral al Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” săptămâna aceasta. Cum ați ales repertoriul pentru acest concert?

În primul rând, mă bucur să mă reîntâlnesc cu colegii mei din Filarmonica „George Enescu” în noua stagiune. Este primul concert pe care îl avem împreună în noul sezon și este un concert special din punct de vedere al repertoriului, pentru că tema este „rapsodia” - rapsodia văzută din mai multe perspective, extrem de diverse și extrem de contrastante. Concertul debutează cu Rapsodia pe teme moldovenești de Mojsze Weinberg, un compozitor extraordinar, care începe să apară din ce în ce mai mult în programele de concert și a cărei creație componistică este tot mai mult interpretată de mari orchestre ale lumii. Această Rapsodie pe teme moldovenești are o surpriză pentru publicul nostru din Ateneul Român și anume un citat foarte clar din Rapsodia I de George Enescu. Mai avem încă o rapsodie în program, dar în cu totul altă dimensiune și o cu totul altă atmosferă. Este prima rapsodie pentru clarinet de Claude Debussy interpretată de extraordinarul Valentin Uryupin, alături de care vom interpreta și Fantezia Carmen de Alexander Rosenblatt, o lucrare bazată pe celebra operă a lui George Bizet, dar într-un stil care se îndreaptă foarte mult spre jazz. Și aceasta putem spune că are caracter rapsodic, dar, din nou, altă fațetă a acestui gen. Partea a doua aduce două lucrări foarte îndrăgite și cerute de public, Rapsodia spaniolă de Maurice Ravel și celebrul Bolero, continuând această idee a rapsodiei și a dansurilor împletite într-un mod mai contrastant.

Care este legătura dumneavoastră cu muzica lui Weinberg?

Pe Weinberg l-am descoperit prin concertele sale de flaut și urmărind catalogul compozițiilor sale am sesizat această rapsodie despre care, recunosc, că nu o știam acum cinci-șase ani. Am dirijat-o de mai multe ori și peste tot a avut foarte mare succes. Va fi pentru prima dată când o realizez în București și mă bucur foarte mult că am reușit să o programăm în acest ciclu alături de Debussy și Ravel.

Este aceasta prima dată când interpretați Rapsodia nr. 1 pentru clarinet și orchestră de Claude Debussy și prima dată când vă întâlniți cu Valentin Uryupin?

Nu este prima dată, cu Valentin Uryupin am mai colaborat în diverse ipostaze. Ce este foarte interesant la el este faptul că este un muzician complet. Este unul dintre cei mai importanți clarinetiști ai zilelor noastre, dar este, în același timp, și unul dintre cei mai importanți dirijori, așa că noi am colaborat din mai multe perspective. În ceea ce privește Rapsodia de Debussy, noi am realizat-o de mai multe ori în mai multe orașe, cu mai multe orchestre europene, ultima dată a fost alături de Nicolas Baldeyrou, unul dintre cei mai cunoscuți clarinetiști care interpretează această rapsodie și care a și înregistrat-o alături de Myung-Whun Chung.

Care a fost reacția orchestrei la contactul cu acest repertoriu, poate mai puțin cunoscut?

În primul rând, după cum ziceam este foarte contrastant, deci va arăta foarte multe fațete ale orchestrei și foarte multe ipostaze în care orchestra va demonstra, pe de-o parte, virtuozitatea individuală, cum ar fi în Bolero, dar și virtuozitatea generală de orchestră în compoziția lui Weinberg și în Rapsodia spaniolă. Este și un program care necesită foarte multă atenție, pentru că este foarte filigranat, foarte atent scris și brodat din punctul de vedere al componisticii. Este, deci, un program foarte ofertant, în care orchestra are ce să arate și cum să se desfășoare.