În 23 octombrie, la Ateneul Român va avea loc recitalul de duo pianistic care închide ediția a treia a Festivalului de Duo „Majura”. Aflăm detalii despre programul serii de la pianistul Florian Mitrea.

Domnule Florian Mitrea, în 23 octombrie veți susține recitalul alături de pianista Alexandra Văduva. Ce elemente inedite se regăsesc în programul ales?

Am propus publicului un program tematic.

În partea întâi a concertului am propus lucrări din repertoriul de școală națională, de fapt. Pornim, oarecum negeografic, Gershwin - un evreu ucrainean emigrat în Statele Unite ale Americii și care compune într-un stil foarte mixt, desigur inspirat de jazz-ul care răsuna pe străzile Americii. Continuăm apoi în estul Europei - cumva, Gershwin face o legătură peste ocean, între America și estul Europei - cu Constantin Silvestri și Dansurile lui din Transilvania pentru pian la 4 mâini. (Pentru noi, Silvestri e un personaj foarte important, pentru că el, așa cum bine știm, a avut o carieră importantă chiar aici, în Anglia, unde Alexandra și cu mine suntem stabiliți de foarte mult timp.) Și terminăm acest repertoriu de școală națională cu Rapsodia spaniolă de Ravel - compozitor francez, dar cu origini spaniole. El însuși spune că părinții lui s-au cunoscut la Madrid și că datorează Madridului însăși viața sa.

Deschidem partea a doua cu o lucrare tot din cultura britanică. Este vorba despre Jupiter din Suita Planetele de Gustav Golst, pe care sigur o cunoaștem în varianta orchestrală, dar ea, original, a fost compusă pentru 2 piane. Și terminăm cu, probabil, cea mai bună lucrare pentru 2 piane și, sigur, lucrarea noastră preferată - Suita a II-a de Rahmaninov pentru 2 piane.

Care sunt cele mai importante aspecte pe care le-ați avut în vedere în timpul repetițiilor?

Repetițiile s-au desfășurat foarte lejer. Noi cântăm de foarte mult timp împreună, ne cunoaștem de foarte mult timp și în momentul când te potrivești ca personalitate cu partenerul de muncă repetiția e o plăcere. Nu pot să spun că ne-am concentrat pe un anumit aspect; pur și simplu, ne-am concentrat pe muzică. E ca și cum ai lucra o lucrare solo, numai că, așa cum îmi place mie să spun, când cânți în doi ai, practic, dublă forță de a face muzică așa cum trebuie și... a fost o plăcere.

Duo-ul pianistic nu este o formulă camerală atât de des întâlnită pe scenele românești. Așadar, care sunt punctele de atracție care recomandă o formulă de duo pianistic?

În primul rând, repertoriul fantastic care a fost dedicat acestei formații. Să încep cu Rahmaninov, de care v-am spus că ne place foarte mult: îi plăcea enorm să pună doi pianiști laolaltă, dacă ne gândim la primele lucrări pentru pian la 4 mâini, piesele op.11, de exemplu. Mai apoi, când Ceaikovski compusese baletele "Frumoasa din Pădurea adormită" și "Spărgătorul de nuci", fusese nesatisfăcut de lucrările orchestrale și s-a gândit, cumva, pentru a avea succes comercial, să le transpună la pian la 4 mâini și l-a rugat pe tânărul Rahmaninov - care era student și care avea un cult pentru Ceaikovski - să le compună pentru duete de pian. Deci, iată, un exemplu de transcripții fantastice pentru duet pianistic. Iar lista de repertoriu continuă cu lucrări atât originale, cât și transcripții fantastice. E o lume grozavă care este, practic, la îndemâna fiecăruia când ai acest ansamblu de duo pianistic, la 4 mâini sau la 2 piane. Desigur, un alt aspect care face această formație să fie foarte atractivă este însăși interacțiunea între doi pianiști. E la fel ca și cu interacțiunea dintre două soprane sau interacțiunea dintre doi violoniști. Ba mai mult, dacă ne gândim la pian ca la o mini-orchestră în sine, avem practic două orchestre în același timp pe scenă, iar rezultatul este fantastic atât auditiv, cât și afectiv.