Invitatul meu din această seară este pianistul Cristian Sandrin. Bine ai venit în studioul Radio România Muzical!

Bine v-am regăsit!

Cristian Sandrin, mâine seară va fi primul tău recital integral la Sala Radio, nu-i așa?

Exact.

Cum te simți? Vor fi în sală familia, prieteni, tatăl tău - pianistul Sandu Sandrin. Emoții în plus?

Nu, sunt foarte nerăbdător. De-abia așteptă să cânt, să mă aflu pe scenă.

Așadar, primul tău recital integral la Sala Radio și nu pot să nu subliniez faptul că vei interpreta o lucrare monumentală din creația lui Bach, o adevărată piatră de încercare pentru pianiști, care nu a mai fost cântată în România de vreo 20 de ani. Este vorba despre Variațiunile Goldberg. Lang Lang a înregistrat această lucrare în anul 2020 și spunea într-un interviu că a lucrat la această partitură 20 de ani și că abia atunci, în 2020, a simțit că are ceva de spus interpretând-o. Pentru tine cum a fost sau cum a început experiența Variațiunile Goldberg?

Cred că aveam 10 ani. A fost unul dintre primele cd-uri pe care le-am primit de la tatăl meu și era cu variațiunile Goldberg în varianta lui Glenn Gould. Și, sincer, nu-mi amintesc dacă am ascultat mai mult decât tema. Nu am fost fanul acestei piese foarte mult timp, pentru că am avut impresia că este un munte atât de greu de urcat și nu am putut să mă apropii de acest munte. În 2019, am fost într-o sală de operație în București; am avut o operație unde a trebuit să fiu treaz și medicul anestezist m-a întrebat dacă vreau să ascult ceva. Am zis... ok, Variațiunile Goldberg, nu le-am ascultat niciodată integral. Atunci a fost prima dată când le-am ascultat și am fost încântat. Pesemne că au fost și medicamentele pe care mi le-au dat... A fost o experiență transcendentală!

Eu aș mai adăuga un fapt. Anul acesta se împlinesc 80 de ani de când Variațiunile Goldberg au fost înregistrate integral la pian pentru prima dată, iar ianistul chilian Claudio Arrau a realizat această înregistrare în anul 1942. Așadar, se întâmpla cu 13 ani înainte de Glenn Gould (1955) și au mai fost multe înregistrări, știm foarte bine. Tu spuneai înainte de interviu de vreo 150 de înregistrări. Bănuiesc că, la rândul tău, ai ascultat mai multe variante. Ai vreo preferință?

Îmi place foarte mult pianista americană Rosalyn Tureck; este o variantă inedită. Ador Wanda Landowska! Extraordinară înregistrarea pe clavecin! De-o intensitate neîntâlnită! Desigur, Glenn Gould este extrem de interesant. Toate înregistrările pe care le-a făcut sunt foarte diferite. El a fost un adevărat artist al studioului, aș spune. A adus tehnici noi de înregistrare și o filosofie complet nouă pentru înregistrări.

Și pentru că vorbam de preferințe, Bach unde se află între preferințele tale? Ești câștigătorul unui premiu pentru interpretarea muzicii lui Bach și cred că lucrul ăsta nu este întâmplător.

Posibil. Mă simt destul de liber cântând Bach, și Mozart, de asemenea, și mă întreb dacă nu este pentru că partiturile sunt destul de... partiturile sunt goale, aș spune. Avem o anumită libertate interpretativă. Această muzică putem să ne imaginăm că este scrisă pentru clavecin, sau pentru două clavecine, sau pentru un grup de instrumente, pentru o mică orchestră... în muzica lui Mozart ne putem imagina o linie vocală acompaniată. Pe când, după acești compozitori, începând cu Beethoven în special, avem foarte multe direcții muzicale în detaliu puse pe partitură de compozitor care, cumva, e posibil să mă constrângă mai mult decât partiturile dinaintea acestei perioade. Nu știu, dar mă simt foarte liber cântând Bach și mă simt foarte creativ!

Mâine vei interpreta la Sala Radio Variațiunile Goldberg de Bach. Nu cred că această lucrare poate face obiectul doar unui singur recital, așa că te întreb unde vei mai cânta, după mâine seară, Variațiunile Goldberg?

Le voi cânta în două concerte în Londra. Unul va fi cu public, iar celălalt va fi un concert privat. Deocamdată acestea sunt. Le-am mai cântat în timpul pandemiei de foarte multe ori în concerte fără public, cu sălile goale, și le-am înregistrat.

Recitalul tău de mâine seară face parte din proiectul "Moștenitorii României muzicale" organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Practic, faci parte dintr-o elită de tineri muzicieni pe care noi, postul Radio România Muzical, îi considerăm viitorul culturii muzicale românești. Cum te simți în această postură?

Este, bineînțeles, o postură privilegiată și simt că este o misiune foarte importantă aceea de a inspira oamenii, generația mai tânără. Cred că asta este important, să le dăm curaj, pentru că meseria de muzician nu este ușoară. Dar, dacă iubești muzica și ai persoane care să te susțină, poți reuși.

Știu că ieri tu ai susținut un masterclass la Colegiul "Dinu Lipatti" din București. Cum a fost întâlnirea cu mai tinerii pianiști?

Am fost foarte impresionat de nivelul elevilor de la Liceul "Dinu Lipatti". A fost o experiență foarte emoționantă, pentru că acești tineri lucrează foarte mult. Am văzut foarte multă muncă, foarte multă dedicare, profesori foarte dedicați și extraordinari la acest liceu. Acești copii aș spune că au un viitor nesigur - este întotdeauna foarte nesigur viitorul unui muzician - și ar trebui încurajați mereu.

Pentru că am vorbit de masterclass, te-ar tenta în viitor să devii și profesor?

Desigur. Cred că menirea oricărui muzician este aceea de a inspira și de a oferi experiențe tinerilor, de a învăța noile generații.

Știu că te preocupă și dirijatul de orchestră. În viața ta artistică, unde se află dirijorul Cristian Sandrin față de pianistul Cristian Sandrin? Și nu mă refer neapărat la situația în care cei doi se află simultan pe scenă interpretând un concert de Mozart.

Părerea mea este că în meseria de pianist trebuie să organizezi sunetele în spațiu, efectiv, fizic în spațiu, exact cum face un dirijor cu o orchestră. Eu am 10 degete, un dirijor are 30 de muzicieni. Întotdeauna mă gândesc cum sună în sală piesa pe care o interpretez la pian și, practic, alcătuiesc o construcție a acestor sunete în mintea mea.

Să ne așteptăm și la un album, Cristian Sandrin?

Desigur.

Variațiunile Goldberg să fie?

Variațiunile Goldberg, mai târziu. Cred că Lang Lang are dreptate că a așteptat 20 de ani. Eu nu știu dacă vreau să aștept chiar 20 de ani, dar o să mai aștept ceva timp, pentru că am în spatele meu un repertoriu foarte divers de pianiști care au înregistrat deja această piesă.

Și, totuși, ai un proiect de disc!

Da, am un proiect de disc care este aproape realizat; trebuie doar trimis unei case de discuri și apoi publicat. Este vorba despre un album cu Sonata de pian în fa diez de George Enescu, Miroirs de Maurice Ravel și Cyril Scott, un compozitor puternic influențat de impresionismul francez. Deci, avem o temă impresionistică franceză, care curge așa, prin toate piesele acestui album.

Eu îți doresc succes să găsești acea casă de discuri care să te publice. Oricum, cred că aici, editura noastră Casa Radio te așteaptă, dacă vrei. Aș vrea să încheiem cu o invitație a ta pentru ascultătorii Radio România Muzical la recitalul de mâine seară.

Vă invit mâine seară să ascultăm acest monument al muzicii clasice, Variațiunile Goldberg! După cum știm, sunt 30 de variațiuni care toate se nasc din această temă și, la sfârșitul variațiunilor, ascultăm tema din nou. Este mereu foarte interesant după acest parcurs de 30 de variațiuni cum auzim, cum percepția noastră se schimbă asupra temei.

Cristian Sandrin, succes mâine seară!

Mulțumesc.

Sunt sigur că vor fi foarte mulți dintre cei care ne ascultă care vor dori să te mai vadă pe scenele noastre și după seara de mâine. Eu, personal, aș vrea să ascult cât mai curând albumul tău. Sincer, mi-ai deschis apetitul pentru a-l asculta.