Aniversarea a 25 de ani de România Muzical cred că ne oferă o ocazie bună să vorbim despre istoria acestui post și aș începe cu noutățile pe care le-ați adus dumneavoastră din postura de redactor-șef, începând cu 2004. În primul rând vorbim despre schimbarea strategiei editoriale.

Într-adevăr, din anul 2004 de când am devenit redactor-șef, poate luând și exemplul posturilor de radio din Europa similare, am propus încă de atunci o modernizare, în sensul flexibilizării sau a ceea ce numim astăzi muzică clasică pentru toți. Postul era gândit atunci mai curând pentru melomanii împătimiți, cunoscători. Eu fiind și foarte tânără atunci, mi-am dorit să creez un post de radio pe care l-ar fi ascultat oricare dintre colegii mei de generație. Nu știu dacă am reușit, dar este cert că de-a lungul acestor ani mulți care au trecut de-atunci, clar profilul postului s-a schimbat în sensul acesta și, într-adevăr, numărul de ascultători a crescut. Sigur, nu ne puteam aștepta și la o scădere majoră a vârstei ascultătorului, dar au fost îmbunătățiri și din punctul acesta de vedere.

De-a lungul timpului ați căutat cele mai bune căi de a vă apropia de ascultători, iar din nevoia de promovare ați demarat, prin urmare, proiectul Librăria cu muzică în 2009 și mai târziu ați semnat și parteneriate cu filarmonicile din țară.

Da, de fapt, chiar începând cu 2004, am încercat să acopăr acele puncte pe care eu le simțeam că sunt slabe, iar promovarea a fost mereu o problemă pentru Radio România Muzical și trebuie să recunoaștem aici că, în afara unei singure campanii făcută de corporația Radio România, Radio România Muzical nu a beneficiat niciodată de o campanie de promovare, cu excepția tuturor acestor lucruri și proiecte care s-au făcut de către membrii postului și care au încercat să aducă vizibilitate. Într-adevăr, de când eram foarte tânăr redactor-șef, am încercat să aduc îmbunătățiri în ceea ce înseamnă vizibilitatea postului, tocmai pentru a targeta un public mai tânăr. Au fost toate proiectele acestea făcute împreună cu partenerii, în primul rând din zona culturală. Îmi aduc aminte foarte clar cum am legat, de exemplu, ediții ale emisiunii În universul muzicii, pe care o realizez și astăzi, cu întâlniri în librărie - la Cărturești, care era și atunci, în 2006, un reper în viața culturală bucureșteană - întâlniri, iată, mi-aduc aminte foarte clar, cu Octavian Paler sau Constantin Bălăceanu-Stolnici, care atunci vorbeau și la microfonul Radio România Muzical. Apoi, toate aceste întâlniri legate de Humanitas și în 2009 și în 2010, această Librărie cu muzică, unde erau concerte, a fost și Lecția micului meloman acolo. În 2008, am inițiat acest nou proiect, Radio România Muzical prezintă filarmonicile României și am găsit foarte buni parteneri încă de atunci cu Filarmonica din Cluj, au mai fost și câteva concerte ale Filarmonicii din Timișoara, colaborări care iată, peste ani, au continuat, pentru că și în prezent noi avem înregistrări de acolo, de la aceste filarmonici. Cu Filarmonica din Timișoara reînnodăm această relație începând de anul acesta, așa că, da, am încercat să aduc proiecte trainice, care să fie de viitor și să fie cu bătaie lungă..

Pentru că vorbeam despre librării mai devreme, ziua Radio România Muzical a devenit din 2018, Ziua Muzicii Clasice, sărbătorită în 24 martie și în librăriile Humanitas și Cărturești prin reducerile de preț la discurile cu muzică clasică. Este aceasta o altă metodă prin care vă propuneți să puneți accentul pe latura de popularizare către publicul larg?

Evident. Mereu am considerat că ziua de 24 martie poate fi un motiv de a organiza evenimente care să atragă un public cât mai larg. Ideea aceasta cu Ziua Muzicii Clasice mi-a venit în 2018 și mi-am spus, măcar asta, cred că partenerii noștri culturali ar putea face și poate ar fi interesant, pentru că până la urmă este și un instrument de business pentru ei și din Ziua Muzicii Clasice s-a transformat în Zilele Muzicii Clasice sau Luna Muzicii Clasice cum este de exemplu anul acesta la librăria Humanitas Kretzulescu. Sunt reduceri la CD-urile cu muzică clasică. Este și o formă de promovare pentru CD-uri, pentru că așa cum știm, lumea discografică a evoluat foarte mult, în general, toată lumea se orientează către digital sau platformele de streaming. CD-urile sunt mai curând un fel de cadou pe care și-l fac cei care mai iubesc muzica în forma aceasta, dar nu au fost doar aceste evenimente. Tot începând cu 24 martie 2018, când mi-a venit ideea acestei zile a muzicii clasice, am organizat și primul eveniment mare alături de unul dintre principalele mall-uri bucureștene, Park Lake din București, unde l-am avut invitat pe Alexandru Tomescu. De altfel, din acel moment, am gândit întotdeauna promovarea Radio România Muzical și evenimentele pe care le produce pe două paliere mari. Unul, aceste evenimente - pentru un public mare, larg, oarecum neconvenționale, de promovare a muzicii clasice, și altele - așa numitul produs premium, în care marii artiști erau pe scenă la Sala Radio sau în alte săli prestigioase din București și din țară.

În 2010 a început proiectul Ascultă cinci minute de muzică clasică derulat inițial în spații neconvenționale și devenit apoi program național în școlile românești. Ce ne puteți spune despre parcursul acestui proiect?

Iată un proiect care are 12 ani de când există și chiar unul dintre principalii parteneri, adică Mood Media, care este furnizorul de ambient sonor pentru majoritatea acestor spații neconvenționale unde se desfășoară proiectul astăzi, îmi spunea: „păi asta este o realizare. Noi nu mai știm un alt proiect cultural care să fi avut o viață atât de lungă, cu excepția celor instituționalizate de statul român.” Da, este un proiect care a venit tot din necesitatea aceasta de a face să se audă muzica clasică în spații cu oameni cât mai mulți și acolo unde ei în mod normal nu ar avea acces la așa ceva.

Sigur că în anul 2010 mi s-a părut absolut utopic când mi-a venit ideea, eram tot aici la radio, coboram niște scări, era o zi de luni și mă gândeam cât de obositor este ambientul sonor de la Carrefour unde îmi făcusem eu cumpărăturile și zic, dar, totuși, chiar ar fi așa o nebunie, încât să le propunem să dea și puțină muzică clasică? Ei, și din nebunia asta am început să discut cu parteneri, cu oameni care aveau acces la cei care ar fi putut să ia această decizie și decizia s-a luat atunci, în octombrie 2010, și spre marea mea surprindere s-a bucurat de foarte mare succes. Acesta este adevărul. Fiecare partener și de astăzi al proiectului, într-o cantitate majoritară nu au fost decât opinii favorabile; sigur că la un supermarket, mai la marginea Bucureștiului, mai prin sud, poate că au fost și reacții negative, dar per total și cei care sunt în magazine sau în librării sau în hypermarket-uri sau în mall-uri, în sediile de birouri unde se găsește acest proiect au fost foarte încântați și recunosc că muzica clasică este altceva. Unii dintre ei au început să meargă și la concerte. Este foarte frumos când s-au luat opinii de către de la colegii noștri, de la vânzătoare de la astfel de hypermarket-uri și spuneau „a, păi așteptăm de fiecare dată în martie și în octombrie, că este foarte liniștitor.” Lucrurile astea contează, cred eu, foarte mult. Nu știu dacă a schimbat puțin percepția asupra muzicii clasice, dar cu siguranță, cu ceva a contribuit.

Apoi, acest proiect, din 2014, într-adevăr, este program național în școlile românești, pentru că eu cred că gustul pentru muzică, în general pentru cultură, se formează în școală și e foarte greu să mai schimbi ceva care nu există deja sădit în oameni. Ori, această acțiune de a sădi lucruri bune în oameni se face la școală și se face chiar mai devreme decât în liceu cum spuneau unii - nu, e deja târziu. De fapt, preferințele culturale și acestea sunt studii făcute de către sociologi și psihologi, se formează până la vârsta de 14 ani, apoi intervine adolescența și influența grupului este foarte mare, de-abia pe urmă, la vârsta maturității mai poți culege ceva dintre roadele sădite înainte de vârsta de 14 ani.

Așa că pentru mine a fost absolut prioritar să duc acest proiect în școli, mai ales în condițiile în care eu știu și de fapt, noi toți știm, că în școlile generale modul în care se predă muzica este mult prea teoretic, se dorește să se imprime niște elemente teoretice care, de fapt, nu le vor servi niciodată copiilor care nu vor deveni nici interpreți, nici compozitori, majoritatea dintre ei ar putea deveni ascultători, dar exact în sensul acesta, școala nu face practic, nimic. Noi le-am pus la dispoziție copiilor muzica atent selecționată, muzici pe care profesorii lor nu le-ar fi putut găsi nici pe YouTube, nici în altă parte și în plus cu niște explicații. Nu le-am mai numărat în anii aceștia - iată se fac opt ani de când proiectul este în școli - dar am scris în orice caz peste 300 de povești. Toate se găsesc pe site-ul proiectului, astfel încât copiii să aibă acces și la o informație verificată, pusă pe gustul lor și de multe ori cu trimiteri către alte materii pe care le studiază, pentru că muzica are legătură cu istoria, în primul rând, are legătură cu limba noastră, limbile străine, are legătură cu geografia. Da, lucrul acesta a fost prioritar și mă bucur foarte mult că sunt deja sute de mii de copii care accesează acest proiect și eu cred că roadele, dacă nu se văd acum, se vor vedea peste 10, 20 de ani și asta contează.

Tot ca parte a dorinței de apropiere față de ascultători ați inițiat și proiectul Discul anului. Au fost patru ediții în care publicul și-a putut vota apariția discografică preferată la Radio România Muzical. Cine au fost câștigătorii?

Câștigătorii au fost mai mulți, dar ceea ce vreau să spun este că de fapt, proiectul acesta legat de discuri exprimă o foarte veche pasiune a mea în ceea ce privește zona radiofonică. Eu recunosc cât de mult înseamnă actualitatea muzicală și această actualitate discografică, știți cum se zice: „a, vine un artist în România când e la zenitul carierei și vine și el atunci”. Ei nu, pentru mine a fost important să aducem la Radio exact discul proaspăt apărut, artistul care acum face carieră mare și în felul acesta să acordăm Radio România Muzical cu ceea ce se întâmplă în general în piața aceasta. Eu am început să fac emisiuni legate de discuri chiar din primii ani de când am lucrat la Radio România Muzical. Mi-aduc aminte că eram în anii 2002-2003 când aveam emisiuni legate de actualitatea discografică și făceam o serie zilnică la radio de luni până vineri în direct pe acest subiect.

Din momentul când am revenit din concediul de maternitate, adică începând cu anul 2007, am introdus în grilă o nouă emisiune legată de actualitatea discografică, este Music box, cea care este și astăzi în grila de programe, în speranța că voi găsi prin casele de discuri care aveau reprezentanțe în România, discuri iată, proaspete, acum apărute, pe care să le difuzăm. Speranța mea a fost cu mult depășită de realitate, de fapt, pentru că am găsit parteneri fideli, de cursă lungă, care ne-au permis să difuzez discuri apărute în urmă cu o zi, două sau chiar în avanpremiera lansării internaționale. Ei, și din pasiunea aceasta, la un moment dat am spus, hai să strângem tot ce difuzăm într-un loc și locul acela, cum ne dăm seama acum, este doar online. Așa s-au născut aceste proiecte, Votează discul anului, începând cu anul 2013, erau puse articolele și emisiunile cu discurile respective, iar publicul avea posibilitatea să voteze aceste discuri. Când am ajuns la final și s-a tras și linie și a apărut un câștigător care era un disc semnat de Laura Buruiană și Ferenc Vizi la finalul anului 2013, am căutat parteneri, am căutat sponsori - pentru că trebuie să subliniez că mai toate proiectele s-au făcut cu bani atrași din sponsorizări - și am organizat o primă ediție a recitalurilor cu câștigătorul discului anului. În 2014 a fost cu Laura Buruiană și Ferenc Vizi, în anul următor cu Alina Azario, în anul care a urmat Discul anului 2015 a fost semnat de Raluca Știrbăț. Pentru ea nu am mai putut găsi sponsorizare ca să putem organiza în 2016 ceva, dar Raluca Știrbăț a cântat în 2018 într-un eveniment organizat de noi tot la Muzeul Cotroceni, unde fuseseră și celelalte recitaluri organizate și a prezentat atunci în premieră și o lucrare de Constantin Silvestri recent redescoperită și interpretată în primă audiție în modernitate.

Iar ultima ediție a acestui proiect în forma aceasta a fost pentru Discului anul 2016 când titlul a fost câștigat de discul cu integrala lucrărilor pentru vioară solo de Bach cu Alexandru Tomescu. A fost o ediție foarte grea, pentru că ne-am confruntat cu ceea ce înseamnă pericolul votării online. După experiența aceasta am considerat că trebuie să lăsăm și în mâna noastră, a realizatorilor, desemnarea discului anului, pentru că, iată, votul online comportă niște riscuri pe care nici nu le putem prevedea, nici nu le putem preîntâmpina. Așa că Alexandru Tomescu a cântat în 2017 la Muzeul Cotroceni pe 16 martie, ca parte a aniversării Radio România Muzical 20 și în felul acesta am încheiat proiectul în forma aceasta.

El a continuat, pentru că în fiecare an, pe site-ul nostru, proiectul continuă, nu se mai votează, dar toate discurile în premieră pot fi văzute pe site-ul nostru, iar la final de an eu și ceilalți realizatori care au difuzat discuri în premieră facem o selecție și alegem acele 20 de discuri pe care noi le considerăm ca discurile anului și le prezentăm ca atare.

Se pare că toată activitatea aceasta a atras și interes la nivel internațional, pentru că în noiembrie 2019 am primit o invitație din partea juriului International Classical Music Awards de a participa la acest juriu. A fost o surpriză foarte plăcută, evident. Eu nu mi-am dat seama că activitatea pe care o facem noi aici poate avea ecouri în felul acesta. Pentru mine s-a deschis o nouă etapă, practic, în viața profesională, pentru că participarea la acest juriu, care este printre cele mai prestigioase ale industriei discografice la nivel mondial - este singurul juriu alcătuit exclusiv din profesioniști, fără implicarea caselor de discuri - a însemnat că de atunci ascult, în fiecare an, sute de discuri care îmi sosesc prin poștă sau fișiere audio. Sigur că s-a deschis foarte mult și oferta pe care o prezentăm ascultătorilor noștri și, în plus, a fost un instrument prin care eu însămi am putut contribui, pentru că există cele 16 premii pentru producție audio-video dintre discurile care ne sosesc la jurizare, dar membrii juriului au și posibilitatea să propună pentru alte premii, gen Interpretul anului, Compozitorul anului, Tânărul artist al anului etc. Și eu am făcut asemenea propuneri și mă bucur extrem de mult că în felul acesta compozitorul anului 2022 la Gala Premiilor ICMA este un român, este Sebastian Androne. Într-adevăr, eu l-am propus. A fost votat de toți membrii juriului. Totul, de fapt, se face acolo prin vot, noi nu avem legătură unul cu celălalt, deci suntem total independenți. Deci, mă bucur foarte mult că colegii mei din juriu, ceilalți 19, au considerat că Sebastian Androne merită să fie Compozitorul anului, așa cum îl văzusem și eu și aștept cu foarte mult entuziasm gala acestor premii, pe 21 aprilie 2022, la Luxembourg. Este prima dată când un român are o asemenea distincție.

În 2017 ați preluat funcția de manager al postului, iar printre proiectele inițiate în această calitate se numără Moștenitorii României muzicale, un proiect ce pune în valoare muzicienii români care mai rar au ocazia de a concerta pe scenele de acasă. Cum a început acest proiect?

Exact acest proiect este ceea ce spuneam anterior, că am văzut promovarea postului și ceea ce poate face Radio România Muzical pe două paliere, cel pentru un public foarte larg și al doilea, produsele premium. Moștenitorii României muzicale este un produs premium Radio România Muzical, în sensul că aduce marea valoare și adevărata valoare pe scenă și în plus aduce sub un reflector internațional pe acei tineri muzicieni cu care trebuie să ne mândrim.

Eu nu știu câtă lume își dă seama cât de importanți sunt acești tineri muzicieni sau mai puțin tineri - focusul meu a fost pe cei sub 40 de ani - care sunt, de fapt, adevărații ambasadori ai României de astăzi. Eu cred foarte mult în lucrul acesta, că România dacă are o șansă de afirmare la nivel mondial, este prin cei care performează în cultură și mai ales în muzică clasică, acest limbaj universal în care românii încă excelează. Nu mai sunt atât de mulți cei care fac performanță la nivel internațional,  din păcate, baza de selecție a scăzut enorm,  dar mai sunt astfel de oameni și ei trebuie sprijiniți, încurajați și, mai ales, făcuți să vină cât mai des să cânte acasă.

Proiectul a început în 2018, l-am gândit ca un mini-festival de pian prin care Radio România Muzical să marcheze centenarul României Mari. A fost în octombrie 2018 și atunci am început cu pianiștii Florian Mitrea, Adela Liculescu și Mara Dobrescu. Trebuie să subliniez că și acest proiect, ca și celelalte pe care le-am făcut este finanțat dintr-o sursă externă, printr-un sponsor extraordinar, care a fost Clubul Rotary Pipera, care a înțeles, iată, și el, importanța existenței unui astfel de demers la nivelul acesta, pentru că ceea ce poate face Radio România Muzical nu este doar cu impact național prin, sigur, apariția la Sala Radio, prin transmisiunile directe, dar este cu impact internațional, prin faptul că toate aceste evenimente au făcut parte din programele Uniunii Europene de Radio și au fost o platformă extraordinară de promovare pentru acești tineri muzicieni.

N-o să mai reiau aici toate numele care au apărut în cadrul proiectului la Sala Radio, dar ele au fost și sunt, de altfel, printre cele mai importante, de tineri muzicieni care fac performanță astăzi și cu care ne mândrim. În total, până în prezent au fost 20 de recitaluri și concerte. Și concerte, pentru că eu am gândit proiectul ca unele recitaluri, dar în momentul când a apărut Romanian Chamber Orchestra, dirijor Cristian Măcelaru, în 2019, ca o propunere de a fi preluată sub pălăria acestui proiect, evident că am spus da și am făcut tot ce am putut să aduc în față acest proiect, care exact asta făcea, aducea muzicieni din afara României, care nu mai cântaseră demult aici sub pălăria unei orchestre de cameră, împreună cu muzicieni din România. Sigur, era și Cristian Măcelaru implicat și nimeni nu știa când a fost Romanian Chamber Orchestra, că el va avea ascensiunea aceasta absolut extraordinară, era deja dirijorul șef de la WDR Radiodifuziunea din Koln. Chiar atunci, zilele acelea, aproape de 3 noiembrie 2019, când a fost acel concert la Sala Radio cu Romanian Chamber Orchestra, primul al lor la București, exact în zilele acelea urma să fie și anunțat ca următorul director muzical al Orchestrei Naționale a Franței.

Mă bucur că sponsorul nostru a înțeles și importanța existenței bursei, care a fost înființată în 2020, 4.000 de euro, un premiu unic indivizibil pentru un singur muzician, să-i sprijine parcursul muzical, nu doar un concurs muzical, ci și un concurs de proiecte, pentru că ei trebuie să demonstreze și din punct de vedere profesional unde se află, dar să și propună un proiect, să spună la ce doresc să folosească cei 4.000 de euro, de fapt, și mă bucur că am strâns un juriu care a avut posibilitatea să ofere și premii adiționale, însemnând concerte și înregistrări speciale și posibilitatea de a avea discuri, și iată, ceea ce înseamnă Moștenitorii României muzicale s-a lărgit deja foarte mult. Este și principalul proiect cu care România este reprezentată la EBU, în ceea ce privește tinerii interpreți și există și în cadrul Uniunii Europene de Radio un focus foarte important pe tinerii muzicieni, pentru că  acesta este rolul radioului public, să susțină valoarea și s-o susțină atunci când are nevoie de susținere, adică atunci când trebuie să se lanseze.

La fel ca Moșenitorii României muzicale, un alt proiect dedicat centenarului este www.clasic.radio, realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Muzică din București, în care ați implicat studenți și masteranzi ai instituției.

Ne-am dorit foarte mult să facem și era momentul potrivit cu ocazia centenarului României, să existe un spațiu online, unde să avem portrete prietenoase, să le spun așa, nu muzicologice ale principalilor compozitori și interpreți români. Este un proiect în care am implicat Universitatea Națională de Muzică din București și mulțumesc foarte mult tuturor celor care s-au implicat, profesori, studenți, masteranzi. A fost pentru noi o ocazie și să-i cunoaștem mai bine pe cei care studiază la Universitatea Națională de Muzică din București, adică, sper, pe cei care ne sunt sau ne vor fi colegi în continuare. A fost o școală și pentru noi. Au venit câteva zeci de texte și am fost trei oameni de aici din interior, de la Radio România Muzical, le-am citit, le-am corectat, am adăugat fișiere audio, astfel încât pe 1 decembrie 2018 să apară  online și acest proiect, care a continuat și în anii următori. Am început cu un număr de portrete, mai mic, evident, cât s-a putut face atunci. Între timp, el s-a îmbogățit și cred că acum, principalii compozitori și interpreți români se regăsesc pe acest site.

În final aș vrea să amintim și pandemia, o perioadă în care ați inițiat seria Concertele roz și în care pagina de Facebook a postului nostru a devenit o scenă virtuală. Cum s-a adaptat Radio România Muzical la pandemie?

Cred că aceasta a fost una dintre marile încercări ale noastre, ale tuturor, și din punct de vedere personal și din punct de vedere profesional. A te trezi de pe o zi pe alta că totul se schimbă a fost o mare provocare și pentru mine și pentru toată echipa Radio România Muzical. Eu nu pot să uit ziua de 8 martie 2020, când era programată la Sala Radio o coproducție Radio România Muzical și SoNoRo - primul recital de mărțișor făcut împreună cu violistul Răzvan Popovici. Pe scenă trebuia să urce și Sarah Christian și Mara Dobrescu. La ora 12:00, în ziua aceea s-a anunțat că intervin restricții. Nu era clar dacă afectează și evenimentele din ziua respectivă, sala era sold-out. Numai eu știu prin ce am trecut ca, în fine, la ora 17:00, în ziua aceea, doar cu două ore înainte să avem toate avizele necesare, DSP etc., astfel încât recitalul să se țină în forma în care fusese gândit.

Însă, de a doua zi, s-a schimbat totul. Toate concertele au fost anulate. La fel s-a întâmplat și în zona internațională. Sigur că toți am avut această temere, ce se va întâmpla, pentru că până la urmă era vorba de viețile noastre și grija mea a fost să găsesc un echilibru între ceea ce se întâmpla în viețile colegilor mei și între ceea ce trebuia să rămână Radio România Muzical. Am inițiat imediat și acea campanie prin care invitam pe toți muzicienii care doresc să folosească contul nostru de Facebook sau site-ul Radio România Muzical pentru a se promova și pentru a-și promova recitalurile și concertele online. Apoi, chiar când am lansat acea campanie, era aproape de 16 martie, am zis - bine, vine ziua postului -, aveam totul pregătit, va trebui să anulăm absolut tot și de ce atunci să nu facem și noi o serie de recitaluri online și într-adevăr așa a fost. Pe 24 martie au fost implicați muzicieni cântând împreună, în orice caz, vreo 12 spații. Atunci am învățat și noi cum se face Facebook live, pe ce buton să apăsăm, cum să ținem telefonul ș.a.m.d. A fost unul dintre primele evenimente de felul acesta cu recitaluri online, care apoi au devenit o obișnuință, din păcate, dar era o emulație absolut extraordinară, încât și eu la final, ca să le fac un cadou muzicienilor care au făcut efortul acesta, și eu m-am așezat la pian și le-am cântat, pentru ei.

Am pus pe contul de Facebook o piesă de Bach și pentru a arăta și pentru ceilalți care nu ne știu pe noi foarte bine, că noi toți cei de aici de la Radio România Muzical suntem muzicieni, în sensul că am studiat și muzica clasică ca și ceilalți instrumentiști pe care îi promovăm, de la cinci, șase, șapte ani. Eu am făcut pianul, începând cu vârsta de șase ani și în plus am studiat și canto clasic de pe la 17 ani și da, mai cânt și acum la pian, așa cum mulți dintre colegii mei cântă la instrumentele lor sau cântă în coruri sau în alte locuri care le permit să-și exprime această latură artistică. Da, noi suntem muzicieni aici și asta cred că contează enorm și îmi doresc să rămână în continuare așa, pentru că orice s-ar spune, profesionalismul este imbatabil și nu se poate fără studiile adecvate.

Mai departe, ce a însemnat pandemia, a însemnat pentru mine un moment care chiar a fost emoționant, când am fost invitată de Uniunea Europeană de Radio să susțin în mai 2020 o prezentare, în care să arătăm tot ce am făcut noi în perioada aceea, pentru că au mai fost și interviuri live online și proiectul cu George Enescu și de la aniversarea din 2020 și un proiect dedicat copiilor online. În momentul când am fost doar cinci chemați din toată Europa să prezentăm experiența noastră dată ca exemplu de bună practică și eram singura din Europa de Est, mi-am spus da, toți am făcut o treabă bună.

Apoi s-a relaxat un pic situația începând cu 15 mai 2020, când în sfârșit am ieșit și noi din case, nu, că ne aducem aminte și atunci într-adevăr, am avut inițiativa acestor Concerte roz care s-au realizat de Radio România Muzical în parteneriat cu Orchestrele Radio și au fost șase săptămâni cu două concerte pe săptămână, unul de muzică clasică cu Beethoven și celălalt de jazz. Am reușit să programez în cadrul acestor concerte apoi și pe finaliștii primei burse Moștenitorii României muzicale și am mai reușit în fine, până când s-a închis totul, ca ultimul, ultimul eveniment pe care îl propusesem să-l organizăm în 2020 să se facă totuși, era legat de Beethoven, care a fost săracul vitregit cu aniversarea lui în acest an 2020, dar am reușit să organizăm, nu la București, unde deja se anulase totul, ci la Sibiu, ca Cvartetul Arcadia să cânte un recital Beethoven și cu o lucrare de Dan Dediu, inspirată de Beethoven pe care noi o comandasem pentru această aniversare.

Apoi lucrurile au început să intre într-un normal. Deja din 2021 ne-am obișnuit, nu, cu pandemia și ce a însemnat ea. Am început să reluăm transmisiunile directe internaționale și în general, ceea ce ne-am propus, cred că s-a reușit și ceea ce a contat cel mai mult este că publicul care a descoperit Radio România Muzical prin toate aceste proiecte online, începute în 2020 a rămas la radio și a rămas în continuare alături de noi. Asta se vede în audiențe. Știți cum e, eu mi-am intitulat prezentarea de la EBU susținută în 2020, Când ai lămâi, înveți să faci limonadă. E un lucru pe care mi l-a spus mie bunica mea, care a trecut prin două războaie mondiale și prin comunism și a fost ceea ce trebuia făcut. Asta am avut, asta am făcut și eu cred că toți trebuie să învățăm din lucrurile rele care se întâmplă să extragem învățătura de bine, să învățăm să mergem mai departe și să ne reinventăm. Cred că asta contează cel mai mult și, de fapt, asta am încercat toți în perioada aceasta de la Radio România Muzical, să ne reinventăm și este un proces care continuă zi de zi.

Fiecare dintre noi s-a adaptat, a făcut tot ce a putut mai bine, am încercat cât am putut să ne ferim de boală, de pandemie, în general, s-a lucrat într-un mod care să ne permită să ne simțim bine la serviciu, acasă sau aici lucrând, dar mereu având în cap că dincolo de microfon se află niște oameni care au nevoie de noi și eu sunt foarte recunoscătoare acelora mulți care ne ascultă zilnic, pentru că Radio România Muzical înseamnă o lume a echilibrului și a liniștii pe care nu o găsesc în altă parte și eu sper să rămână așa și pentru următorii 25 de ani sau cât va mai fi, pentru că nu se poate fără muzică clasică, eu asta cred, nu se poate și România cred că are o șansă extraordinară prin muzicienii și prin proiectele acestea pe care le dezvoltă, care să știți că sunt privite foarte bine la nivel internațional și ne plasează într-o elită de care chiar trebuie să fim mândri.