Pe scena Ateneului Român, Orchestra Filarmonicii ”George Enescu” va susține joi și vineri, 17 și 18 februarie, un concert simfonic cu lucrări de Antonin Dvorak, Bela Bartok și Ludwig van Beethoven. Solist va fi violonistul român Mircea Călin, concertmaestru al orchestrei din Anvers. La pupitrul dirijoral se va afla dirijorul britanic Alexander Walker.

Domnule Alexander Walker, în zilele de 17 și 18 februarie sunteți invitat să dirijați Orchestra Filarmonicii George Enescu. După cum știm, sunteți deseori dirijor invitat al Filarmonicii din București. Cum descrieți colaborarea cu ansamblul?

Este o orchestră minunată. Am mai lucrat cu ei până acum, cred că este cam a cincea oară când vin în România, și de fiecare dată am ales să lucrăm opusuri care înseamnă foarte mult pentru mine. Spre exemplu, a treia simfonie de Szymanowski, am lucrat Visul lui Gerontius de Elgar și alte lucrări. Este o orchestră cu un sunet foarte special, o orchestră cu un sunet ce are un caracter foarte cultivat. De exemplu, când am cântat Elgar, am constatat că sunetul se potrivea cu adevărat cu muzica, iar când am lucrat împreună o lucrare pe care nu o cunoșteau foarte bine, au găsit o modalitate de a o interpreta, exact ceea ce căutam și, ca să fiu sincer, nu este un sunet pe care îl întâlnesc foarte des. Orchestrele din Marea Britanie au un repertoriu mult mai vast. Nu stabilesc atât de multe repetiții înainte de concert și cântă fantastic, dar nu au întotdeauna această bogăție a sunetului pe care o are orchestra din România.

Programul concertului include lucrări de Anthonin Dvorak, Bella Bartok și Ludwig van Beethoven. Pe baza căror principii a fost construit?

Aceasta este o întrebare interesantă. Noi ne concentrăm cu orchestrele noastre în aceste circumstanțe foarte dificile impuse de pandemie să lucrăm cu ansambluri cât mai mici. Așa că o orchestră de 150 de persoane a fost scoasă din discuție înainte de a începe să construim programul. Minunatul nostru solist, Mircea Călin, va interpreta cele două Rapsodii de Bartok. Am construit un program în jurul a două lucrări și am început cu Nocturna de Dvorak, pentru că este o lucrare foarte frumoasă și se interpretează foarte, foarte rar. A fost o lucrare pe care a Dvorak a scris-o ca o posibilă mișcare lentă pentru cvintetul de coarde, dar apoi a decis că nu este potrivită pentru a fi inclusă și a devenit o lucrare de sine stătătoare și este uneori interpretată ca o lucrare pentru orchestră de coarde, foarte foarte frumoasă, foarte rar ascultată. Simfonia a 7-a de Beethoven, care completează programul, este desigur una dintre cele nouă mari simfonii ale lui, dar una dintre cele mai des interpretate, și este probabil simfonia pe care o cunoșteam eu cel mai bine. Tatăl meu era un fan al Simfoniei nr.7 de Beethoven, așa că am crescut ascultând-o. Dar, de asemenea, se potrivește minunat și cu celelalte două lucrări, cu dinamismul și cu încărcătura emoțională.

După cum ați spus, solistul invitat este violonistul Mircea Călin. Va fi pentru prima oară când veți colabora?

Da, așa este și abia aștept. Doresc să vă povestesc o întâmplare interesantă și amuzantă. Am înțeles că el, Mircea Călin, este concertmaestru în Anvers. Acum două săptămâni am avut un concert cu alt violonist care mi-a spus că săptămâna aceasta va merge la Anvers, pentru a fi concertmaestru invitat. Într-un mod destul de ciudat, mă gândesc că el, concertmaestrul meu de atunci îi ține locul acum lui Mircea. Deci va fi ca și cum voi cânta cu amândoi. Am înțeles că este un interpret fantastic și că acest gen de muzică este într-un fel în sângele lui, așa că abia aștept.

Ați susținut numeroase concerte alături de orchestre celebre, precum Filarmonica din Praga, Filarmonica Rusă și altele. Cum s-a schimbat viața dumneavoastră muzicală după pandemie?

Bineînțeles că a fost o perioadă incredibil de dificilă pentru toată lumea din toate profesiile. Sper că acum există sentimentul că vom trece peste acest impas și, cu siguranță, concertele pentru mine au dispărut complet timp de un an. Am reușit să folosesc acel timp într-un mod pozitiv pentru a mă gândi puțin la muzică și pentru a petrece mai mult timp gândindu-mă la modul în care interpretez muzica și la ceea ce înseamnă pentru mine. Am încercat să găsesc ceva pozitiv printre aspectele negative. Dar în ultimele șase luni, cred că aproximativ din septembrie, revenind pentru a cânta din nou în fața unui public live a fost un lucru incredibil și emoționant și cred că unul dintre lucrurile importante pe care le-am învățat cu toții, muzicienii este cât de mult înseamnă muzica pentru noi și cât de important pentru noi contactul cu alte ființe umane, elementul comunicativ. Așa că simt că multe dintre concertele în care am fost implicat și pe care le-am susținut în ultimele șase luni au fost cu adevărat memorabile și foarte importante, unele care vor rămâne în amintirile mele pentru tot restul vieții.