Sub titlul „Aventuri muzicale”, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca se desfășoară un program educativ ce își propune să îi familiarizeze pe copii și pe tineri cu lumea operei și a muzicii clasice. Aflăm mai multe de la managerul proiectului, Toadere Kovács Dalma.

În primul rând, felicitări pentru această inițiativă! Cum a apărut ideea de la care ați plecat?

Mulțumim frumos. Ideea a apărut puțin mai devreme decât s-a putut implementa. Fiind pandemie, lucrurile au mers puțin mai greu. Eu mi-am luat doctoratul în domeniul medierii muzicale și a existat o susținere de carte la care a fost prezent și directorul Operei Maghiare, domnul Szép Gyula, și care apoi a lansat o invitație către mine spunând „Hai să facem ceva și la operă!”. Și, în urma acestei invitații, e chiar am mers cu niște idei. Inițial, trebuia să facem un singur spectacol pentru copii, să vedem cum merge, cum este primit de către public, dar, între timp, s-a născut și ideea de a aplica la fondurile AFCN și am și câștigat proiectul. Așa putem să facem pentru mai multe categorii de vârstă și mai multe tipuri de concerte potrivite pentru fiecare categorie de vârstă.

Ce anume a determinat alegerea repertoriului pe care îl veți prezenta?

Vârsta dictează alegerile când vine vorba de astfel de spectacole și concerte, dar nu ne adresăm doar copiilor de diferite categorii. Spectacolele sunt pentru ei. Pentru clasele 0-4 am ales "Flautul fermecat" din cauza muzicii lui Mozart, care este mai mult decât potrivită... desigur, pentru orice vârstă, dar pentru copii, clasicismul... e important să începem la vârsta asta apropierea de muzica clasică, asta fiind categoria de vârstă a urechilor deschise. Ei sunt mult mai deschiși către stiluri muzicale noi, pentru că pentru mulți muzica clasică este nemaiauzită până în momentul în care ajung la noi la spectacol sau la concert. Pentru clasele 5-8, 9-12, concertele vor fi simfonice. Nu e vorba despre genul operei, ci despre Simfonia „Din Lumea Nouă” de Dvořák, e vorba de muzică romantică. Se știe, copiii de vârsta aceea preferă acest gen muzical și-atunci am zis că vom începe în așa fel apropierea. Dar, pe lângă copii, noi oferim și workshop-uri pregătitoare pentru cadrele didactice, unde ei primesc un material didactic pe baza căruia pot pregăti copiii pentru aceste concerte și spectacole.

Cum a fost primită această inițiativă de elevi și, respectiv, de profesori?

A avut loc un workshop la mijlocul lui ianuarie, pentru cadre didactice, unde au fost învățători și au fost și educatori. A fost primit foarte bine! Au fost foarte mulți. Acesta a fost un workshop online și am și făcut un fel de survey, ca să avem un feedback, și au răspuns la niște întrebări din care a reieșit că și cei care poate ar fi schimbat ceva la workshop - că, desigur, niciodată nu sunt cu toții 100% impresionați sau mulțumiți - la întrebarea dacă mai doriți să participați la astfel de evenimente au scris că da. 100%, da, toată lumea dorește. A fost foarte bine primit. După aceea, a fost spectacolul. Am avut două spectacole din „Flautul fermecat”; din păcate, doar cu 30% prezență în sală, așa că va fi repetat în aprilie, fiindcă mai sunt exact 1.000 de copii în așteptare, care n-au prins loc acum și cine știe, până în aprilie, ce va mai fi!? Și acela a fost primit bine. Chiar astăzi am primit un video în care au fost puse reacțiile copiilor, au fost întrebați și profesorii desigur, și au spus că a fost nevoie și au așteptat astfel de evenimente și sunt foarte fericiți. Nu spun că nu există evenimente pentru copii pentru că aș minți, dar când ceva e foarte bine țintit, foarte bine corelat cu categoria de vârstă căreia i te adresezi, succesul este mult mai mare.

Eu aș putea spune că adevăratul succes al acestui proiect va fi dacă va avea continuitate și dacă va fi inspirație pentru alte instituții pentru implementarea unor proiecte asemănătoare. Mă refer mai ales la instituții care au ca profil muzica clasică, pentru că noi asta încercăm, să readucem publicul tânăr în sala concertelor și spectacolelor cu muzică clasică.

Spuneați că sunt 1.000 de copii în așteptare pentru acest proiect. Voiam să vă întreb câte locuri sunt disponibile la Opera Maghiară din Cluj?

800. Dar 1.000, doar la 1-4. Mai sunt 500 și ceva la 5-8 și cam 300 și ceva la 9-12 și încă se înscriu.

Din experiența dumneavoastră, cum se comportă copiii la concertele dedicate lor?

Copiilor le place. Asta este un motto pe care-l auzim foarte des. De multe ori zici că a fost bun concertul fiindcă copiilor le-a plăcut, dar copiilor le plac foarte multe, le place și la circ, și peste tot. Nu este neapărat cel mai bun criteriu de evaluare a evenimentului. Dar copiii se poartă în general bine. La un concert pentru copii nu putem avea așteptări de gen „nu bateți din palme, doar când zicem noi; nu vorbiți; nu mișcați”. Dimpotrivă! Caracteristile acestea ale copiilor sunt foarte bune pentru a putea introduce elemente de mediere muzicală, care însemnă interactivitate cu publicul, care înseamnă activități de mișcare, activități de comunicare. Ei pot să comunice. Oricum, această necesitate nu o au doar copiii. Și adulții s-ar bucura nespus de mult de un concert în care ar putea să pună întrebări sau să vorbească sau să aplaude când îi spune sufletul și nu când dictează eticheta. Deci, ei se poartă foarte firesc și noi trebuie să învățăm din asta, pentru că la copiii se văd foarte bine tendințele și nevoile. Ei ne spun și când nu le place. Nu este publicul acela critic care, poate nu le-a plăcut un lucru, că și-au imaginat altceva... Dar, în principiu, dacă-i întrebi după concert „Ce ți-a plăcut? Totul?” și dacă spun că nu, atunci muzica... Cum să spun, pentru ei, faptul că e despre ei și sunt implicați e ceva deosebit. Din start va spune că i-a plăcut.

Spuneați că v-ați dat doctoratul pe mediere muzicală. Recunosc, nu știu ce presupune acest domeniu.

Nu sunteți singurul, sunt chiar foarte mulți în țară. Este un domeniu foarte nou. Mediere muzicală înseamnă mijlocire între muzica clasică și public, pentru că în prezent există o ruptură între cele două, există o distanțare, oamenii nu mai înțeleg muzica clasică și când merg la un concert de acest fel se simt ca la o biserică a unei religii pe care n-o cunosc și nu știu cum să se comporte. Medierea muzicală vine exact ca să rezolve, ca să mijlocească această depărtare, această ruptură și să apropie omul de muzica clasică.

După ce mi-am dat eu doctoratul în mediere muzicală, o doamnă foarte deosebită, Olguța Lupu, de la București - ea a fost în comisia mea de doctorat și s-a luptat foarte tare pentru introducerea unei noi ocupații în România și a și reușit, mari felicitări dânsei! - acum există în COR, Catalogul Ocupațiilor din România, ocupația de mediator muzical. Așa că, am făcut împreună un pas foarte mare pentru ceea ce înseamnă viitorul muzicii clasice și, desigur, ocupațiile unor muzicieni care poate s-ar fi îndreptat spre asta, dar n-ar fi putut să-și practice această chemare pentru că nu a existat până acum la noi în țară. Asta nu înseamnă că n-a existat în Europa și-n America - există chiar demult - dar, la noi, este destul de nou acest domeniu.

Această muncă de mediator muzical este, mai degrabă, descriptivă sau prescriptivă? Ne spuneți cum ar trebui făcute lucrurile sau cum se fac lucrurile actualmente? Sau ambele?

Nici într-un caz nu spunem direct „așa ar trebui să vă purtați!”. Ca să fim foarte clari, medierea se întâmplă și în afara concertelor. Sunt multe activități care pot însemna mediere muzicală, dar nu sunt în concert. Mediatorul muzical din concert, adică cel care este și interpret, și e foarte important, acela e cel mai credibil. Că este instrumentistul, muzicianul care comunică cu tine și cel pe care tu-l asculți. El trebuie să știe pedagogie de concert; deci se leagă cele două domenii. Trebuie făcut cu foarte mult tact și simț. Și, de pildă, la copii merge foarte ușor. Nu o să le zic „nu aplaudați, că nu-i voie, că nu se cuvine!”, ci poate am să le spun „uitați, nouă ne place foarte mult dacă voi ascultați ceea ce cântăm și dacă la sfârșit vă place ceea ce ați auzit, puteți să aplaudați foarte, foarte tare.” Eu tot timpul am crezut în indicațiile constructive, pozitive și nu neapărat negative. Una e să zici „nu fă asta!” sau „uite, dacă faci așa, e foarte bine!”.

La celelalte categorii de vârstă deja vorbim despre alte lucruri și la adulți este, iarăși, o cu totul altă știință - formatele noi de concert și dezvoltarea publicului, segmentarea publicului... Deci, sunt multe de spus. Este un domeniu vast și sper să fim cât mai mulți, în timp, în România, care să se ocupe fiecare de feliuța lui.

Photo credit: Ștefan Pop-Coț