Unul dintre ansamblurile invitate în acest an la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc este şi "Lyceum Consort" din București. Grupul este condus de Öllerer Ágnes, interpretă care a participat la un număr important de ediţii ale festivalului până în prezent.

Cum a evoluat această serie în opinia dumneavoastră?

Eu pot să vă vorbesc despre reînceputul festivalului, pentru că Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc este cel mai longeviv eveniment de acest gen din România și începuturile se leagă de sfârșitul anilor '70, începutul anilor '80, după care a fost o pauză forțată de vechiul regim și totul s-a reluat din '90.

Eu am fost prezentă ca invitată la festivalul din 1991, iar din 1992, de când a luat ființă formația pe care o conduc - "Lyceum Consort" din București, pot să spun că aproape la fiecare ediție am fost, deci asta înseamnă 25 de ani. Anul acesta suntem a 20-a oară la Festivalul de Muzică Veche, care a evoluat permanent în acest sfert de secol și s-a îmbogățit atât cantitativ cât și calitativ. Aici pot să subliniez meritul absolut deosebit al Academiei de Vară de Muzică Veche, care în acest an a ajuns la o ediție jubiliară, este la a X-a ediție și care este de fapt menit să umple un gol, o creanță, care din păcate caracterizează educația noastră muzicală, chiar și profesionistă, pentru că la noi în țară, la academiile de muzică nu este posibilitatea de a cunoaște nici instrumentele istorice ca și construcție, iar maniera de interpretare a muzicii prebaroce, nici atât.

În repetate rânduri mi-am îmbogățit cunoștințele de gen la Academia de Vară unde vin profesori de foarte înaltă calitate din diferite țări europene, unde praxisul este extrem de intensiv, atât în timp, cât și în bogăția repertoriului. Acest an mi-a prilejuit participarea din postura de cursant pasiv; asta mi-a deschis posibilitățile de a vedea și de a asculta cursurile mai multor secții. Am fost cel mai mult la muzică de cameră, dar de exemplu și la o nouă secțiune a Academiei de Vară, ceea ce înseamnă corul și am văzut muncă foarte intensivă, cu profesori extrem de bine pregătiți și focusați încă din perioada premergătoare a festivalului. Ei au primit un fel de tabel nominal cu cursanții, cu pregătirea lor anterioară, cu experiența instrumentală sau vocală pe care o au și am văzut la fiecare profesor că și-a modelat un repertoriu pentru fiecare cursant, în acest foarte scurt răstimp de o săptămână, încercând să-i arate niște direcții de evoluție profesională personală care îl vor ajuta în cunoașterea stilurilor muzicale, a genurilor muzicale, a tehnicilor interpretative, mai ales în cadrul cursurilor de ansamblu sau a orelor de ansamblu, experiența lor devine interactivă și se transmite nu doar de la profesor la elev, dar și de la cursant la cursant. Şi această manieră de a aduce cursanții diferitelor ale Academiei de Muzică Veche împreună, această practică foarte intensivă de muzică de cameră de exemplu, care caracterizează Academia de Vară, umple chiar acele goluri de care noi suferim în educație muzicală.

Ați vorbit de prezența la festival cu ansamblul dumneavoastră. Ce ați pregătit pentru public anul acesta?

Anul acesta sunt foarte multe aniversări, Monteverdi, Telemann, dacă ne referim la zona transilvană și comemorativă - Johannes Caioni, dar în principal este cea de-a 500 aniversare a reformei religioase și culturale inițiate de Martin Luther, care el însuși a fost un muzician foarte bine instruit și care a propulsat mulți creatori, indicându-le o direcție nouă într-ale muzicii sacre. Noi pentru festival am adus o parte dintr-un spectacol al nostru mai amplu, care inițial era format din două secțiuni, care cuprindea în prima secțiune muzică sacră din perioada reformei, direct legat de Martin Luther, respectiv de cercul de muzicieni care gravitau în jurul lui, cum ar fi în primul rând, Johann Walter, care a conceput prima carte de cântece religoase protestante și care era un fel de consilier muzical a lui Martin Luther, piese de Michael Praetorius, piese din actuala Slovacie, dintr-un gradual protestant, care este primul care cuprinde cântece pe mai multe voci în limba maghiară, pentru că reforma religioasă se leagă foarte mult și de dezvoltarea limbilor naționale. Deci aceasta este prima parte a programului nostru mai amplu, pe care o prezentăm și la festival. A doua parte a fost formată din muzica laică a aceleiași perioade și în parte a acelorași compozitori, punte de legătură a fost personalitatea lui Michael Praetorius, care a fost nu doar un ilustru compozitor, dar și un foarte bun teoretician. Consider un gest ecumenic foarte frumos faptul că acest concert al nostru, concert de muzică sacră protestantă, va fi găzduit de o biserică romano-catolică.

Un mesaj pentru publicul festivalului?

Nu doar pentru publicul festivalului, în general pentru public și pentru muzicieni, să abordeze și să frecventeze cât mai mult aceste manifestări care încep să fie din ce în ce mai numeroase și la noi în țară, un exemplu este Festivalul de Muzică Veche de la București, care abordează genuri și a perioadei pre-baroce, mai puțin cunoscute, atât publicului cât și din păcate, a muzicienilor profesioniști.