Aflată la Bilbao ( Spania ) pentru o nouă producţie a operei "Lucrezia Borgia" de Gaetano Donizetti, marea soprană Elena Moşuc i-a împărtăşit Luminiţei Arvunescu câteva detalii despre experienţa sa cu acest dificil rol belcantistic, dar şi câteva dintre importantele ei planuri de viitor.

Elena Moșuc te afli la Bilbao, după o nouă premieră cu o eroină donizzetiană care, îmi spuneai cu ceva vreme în urmă, îți este foarte dragă: Lucrezia Borgia. În fapt, sâmbătă a fost spectacolul de premieră. Cum ai trecut peste el?

Am trecut foarte bine - pot să spun. Sunt foarte mulțumită pentru că în ansamblu tot spectacolul a ieșit foarte bine și mie, în mod deosebit. "Lucrezia" este o nouă filă în viața mea, în repertoriul meu, deși am debutat în rol acum doi ani, la Bruxelles, în producţia lui Guy Joosten. Dar, Lucrezia Borgia nu este un rol de repertoriu nici pentru mine, nici pentru teatre. Este o operă care se reprezintă mai puțin. De aceea nici nu am prea avut ocazia să îl intrepretez aşa de des, ca Violetta din "La Traviata", "Lucia di Lammermoor" sau "Luiza Miller".

El trece - de altfel - şi drept unul dintre cele mai dificile din repertoriul sopranelor de coloratură. Unul special, nu?

Este un rol de coloratură dramatică. Altceva decât Lucia de Lamermoor sau Linda di Chamounix pe care le-am interpretat mai des. În special Lucia. Nici cu Linda nu am făcut așa multe spectacole, am făcut o producție la Zurich, acum vroe 15-20 de ani și am mai cântat în concert. În schimb rolul "Lucia" l- am interpretat foarte, foarte mult: am debutat în rol acum 24 de ani și încă îl mai am în repertoriu, ceea ce - spun cu mândrie - nu toate sopranele reușesc să rămână în repertoriu toată viața. Iar în paralel, mi-am îmbogățit repertoriul operistic cu roluri mult mai pline, care cer mai multă pulpă vocală, menţinându-mi însă coloratura și supra-acutele...

... aşa cum este şi Lucrezia Borgia, care cere deci, și flexibilitate vocală - o bună tehnică până la urmă - dar și o reală expresivitate dramatică, o voce puternică totuși...

Am spus, este un rol de coloratură dramatică, deci se pune mult accentul pe dramatismul - atât scenic cât și vocal. Am trei apariții mari în această operă, în trei costume diferite. Prima, cu o cantilenă foarte frumoasă, o arie melancolică, în care Lucrezia spune că dorește să își strângă la piept fiul - care de mic copil a fost dat în creștere la altcineva, o arie foarte frumoasă dar şi foarte dificilă pentru că este ca un filigran. A doua apariție este întâlnirea cu ducele Alfonso , soțul ei, în care ea își varsă tot năduful pentru că a fost jignită în mod public și îşi exprimă dorinţa de răzbunare. Iar punctul culminant al partiturii mele este exact la sfârșitul operei, începe cu un duet foarte frumos cu Gennaro şi continuă cu un rondo - ca un foc de artificii, dramatic, închehiat cu un mi bemol supra- acut, nescris de Donizetti, dar în tradiție să fie cântat.

L-ai cântat? Tu respecți întotdeauna tradiția.

Da, da. Cei cunoscători știu ce să aștepte de la cântăreți. L-am cântat...

Un spectacol de premieră aduce întotdeauna o tensiune în plus. Care moment ți-a fost ție cel mai dificil sâmbătă? Poți să ne mărturisești acum?

A fost puțin dificilă - deşi, mi-a ieșit foarte bine! - prima arie. Înainte de premieră, întotdeauna adrenalina, emoțiile...sunt mai mari, aşa cum spui.

Restul, sunt sigură că a mers în crescendo, exact așa cum trebuia să fie.

Exact.

Am văzut câteva fotografii și costumele, de epocă, mi s-au părut splendide.

Da, superbe costumele. Au fost special făcute pentru mine cele ale Lucreziei. Restul costumelor, pentru că producția fusese deja montată acum câțiva ani la Torino, au fost aduse de acolo. Cât priveşte regia, Francesco Bellotto a regândit-o total pentru Bilbao.

Ce altceva înseamnă acest moment, al reluării rolului Lucrezia Borgia, pentru tine?

Cu acest rol doresc să-mi deschid drumul spre partea dramatică a creaţiei donizzetiene și mă îndrept spre "Trilogia Tudor", adică spre reginele lui Donizetti. De fapt, în februarie voi debuta scenic cu rolul titular din opera "Anna Bolena", la Lisabona - un rol pe care l-am cântat în versiune concertantă în 2006 la Viena, apoi voi relua "Maria Stuarda" - de data aceasta la Genova - și îmi rămâne de văzut, unde voi avea posibilitatea să debutez şi în rolul Elisabeta din opera "Roberto Devereux". Ar fi trebuit să fac Elisabeta, anul trecut - tot aici, la Bilbao - dar, din anumite motive a trebuit să rămân la Barcelona, cu Lucia.

Deci, într-un fel, transferi pe scenă ceea ce ai făcut în urmă cu doi sau trei ani, prin compact discul solo intitulat "Eroine donizzetiene".

Exact. Doresc acum să mă axez mai mult pe această parte donizzetiană mai dramatică, cea care mi se potrivește - biologic vorbind - mult mai bine acum. Este momentul în care aceste roluri îmi vin foarte bine vocal acum și doresc această schimbare în repertoriul meu.

Elena Moșuc, eu nu pot decât să-ți urez succes, atât pentru următoarele trei spectacole de la Bilbao cu Lucrezia Borgia, cât şi în planurile tale de viitor.

Mai am trei spectacole, pe 25, 28 și 31 octombrie, cu câte două zile libere între spectacole ceea ce este foarte, foarte bine.

Cu câte două zile libere între spectacole, înțeleg că vei ajunge să vizitezi și Muzeul Guggenheim din Bilbao, care ştiu că este foarte apreciat în lumea întreagă.

De fapt, eu văd Muzeul Guggenheim chiar din patul meu, chiar acum: pentru că am un apartamentul exact pe partea cealaltă a râului, la etajul 15. De vizitat, l-am vizitat încă de acum doi ani. Dar, sigur îmi voi face timp să văd măcar colecţiile noi.

Trebuie să fie muncă, dar și un pic de relaxare, culturală, neapărat.

Da. Mă relaxez și în același timp, trebuie să rememorez "Anna Bolena". Pentru că în ianuarie încep repetiţiile şi în februarie este premiera. Când ajung la repetiții trebuie să cunosc rolul perfect și "Anna Bolena" este un rol mult mai lung decât "Lucrezia" și, din Trilogia Tudor, cel mai greu.

Exact. Încă o dată succes și îmbrățișări din partea noastră, a tuturor.