Arhivă : Interviuri Înapoi
FESTIVALUL RADIRO 2016. Interviu cu violonistul Gidon Kremer
Un maestru al violinei și un militant pe târâmul artei pentru promovarea tinerilor interpreți dar și a unor creații prea puțin cunoscute, Gidon Kremer este un oaspete așteptat cu mult interres de fiecare dată în România, cu atât mai mult cu cât ne-a oferit - pe scenă și prin discografia sa - versiuni enesciene de referință. Precis, sincer și generos cu... minutele sale, Gidon Kremer a vorbit despre opțiunile sale repertoriale. Gidon Kremer este solistul concertului din 29 septembrie 2016, susținut la Sala Radio sub auspiciile Festivalului RADIRO.
Pentru mine, a descoperi compozitorii precum George Enescu sau Mieczyslaw Weinberg sau mulți alții a fost și rămâne un aspect foarte important al căutărilor legate de UTILITATEA mea în lumea muzicii și am transferat această idee, această atitudine și orchestrei mele Kremerata Baltica.
Intâlnirile cu Weinberg din perioada studiilor
Vorbind despre Weinberg, la fel cum l-am descoperit pe George Enescu așa s-a întâmplat și cu Mieczyslaw Weinberg și muzica sa. Aș spune că a fost doar greșeala mea faptul că l-am descoperit așa de târziu căci studiind la Moscova între 1965 și 1973 aș fi avut toate posibilitățile de a comunica direct cu Weinberg pe care îl vedeam la Conservatorul Ceaikovski, pe care l-am observat pe scenă la concerte dar și foarte de aproape, la clasa de vioară a lui David Oistrah unde MieczyslawWeinberg a venit și a interpretat pentru noi- studenții - împreună cu marele meu maestru David Oistrah Sonata de Șostakovici, chiar înainte de prima ei audiție pe marea scenă pentru public (Weinberg era un pianist minunat…) Ar fi trebuit să îi accord mult mai multă atenție pe atunci dar eram foarte tânăr și eram mult mai interesat de creatorii care erau mult mai tineri decât el, care ilustrau un fel de "underground" al muzicii clasice în acea perioadă, cum ar fi Schnitke sau Gubaidulina pe care i-am descoperit în anii studenției mele, sau Arvo Part sau Valentin Silvestrov… Acești compozitori mi-au marcat oarecum programele de mai târziu, lucrările lor fiind incluse în multe dintre ele - adesea în prime audiții.
Abia mai târziu, promovarea muzicii sale
Dar deja în 1985 - pe când locuiam la New York - un coleg mi-a sugerat că ar trebui să mă uit la partiturile lui MieczyslawWeinberg și mi-a dat un CD cu muzică semnată de el. Și nici atunci nu sosise încă timpul ca eu să îi descopăr creația… Spun acum că am fost cumva SURD , la fel ca multă altă lume și acum mi-e rușine să o spun căci în ultimii 5 - 6 ani MieczyslawWeinberg a devenit unul dintre cei mai importanți compozitori pe care am simțit nevoia să îi slujesc ! Anul trecut, la Viena, la Musikverein, Kremerata și cu mine am interpretat 12 lucrări camerale de MieczyslawWeinberg și toate cele 4 simfonii de camera - într-un singur week-end, în 4 concerte, împreună cu 4 piese de Șostakovici. Am subliniat atunci legatura dintre Weinnberg și Șostakovici. Apoi, - un alt eveniment important pentru noi a fost înregistrarea a 2 CD-uri cu muzica lui Weinberg, care au fost - la fel ca CD-ul dedicat lui George Enescu - nominalizat la un premiu Grammy… Din nou, ca și în cazul lui Enescu, nu am obținut premiul dar înregistrările au atras atenția și sunt fericit că am putut contribui la descoperirea creatorului MieczyslawWeinberg. De altfel am înregistrat și toate simfoniile sale de camera și lasarea discurilor este preconizată pentru anul viitor - când vom aniversa cele 2 decenii ale Kremeratei și cei 70 de ani ai mei !
Chiar și o simplă răsfoire a catalogului creației lui Weinberg este impresionantă: să nu uităm că a scris 7 opere, 22 de simfonii, 17 cvartete și multă, multă muzica de camera - peste o sută de opusuri… Chiar dacă eram conștient deja de valoarea operei sale tot mă simțeam încă destul de reticent în privința Concertului său pentru vioară; nu îmi dau seama DE CE… L-am ascultat de câteva ori și mi s-a părut că acest concert pentru vioară nu aparține listei pieselor preferate de mine din creația lui Weinberg. A fost, din nou, greșeala mea… Apoi, la un moment dat, am decis să încep să îl învăț: este o piesă care te pune cu adevărat la încercare ! Sunt foarte bucuros acum că - la rândul meu - pot prezenta acum aceasta bijuterie componistică publicului și sunt fericit că o parte din acest public o voi întâlni la București!