Pe 8 februarie 2025, Opera Națională din București aduce în atenţia publicului premiera baletului "Cenușăreasa" de Serghei Prokofiev, în viziunea coregrafică și regizorală a lui Renato Zanella, unul dintre numele respectate ale baletului contemporan.

Cum descrieți muzica lui Serghei Prokofiev în raport cu regia și coregrafia imaginate de dumneavoastră pentru această nouă montare a baletului "Cenușăreasa"?

Sunt un mare admirator al lui Prokofiev. Am pus în scenă la București și baletul "Romeo și Julieta", iar ceea ce mă fascinează la muzica lui este modernitatea și abilitatea de a îmbina tradiția baletului cu inovația. Dinamica și expresivitatea muzicii sale sunt extraordinare, iar ceea ce mă atrage în mod special este entuziasmul și atitudinea pozitivă pe care o insuflă fiecărui personaj al poveștii. De această dată, m-am lăsat inspirat de dansatori și am căutat să creez o versiune care să redea intensitatea poveștii pentru publicul de astăzi. Pentru că noua generație, mai ales cea tânără, apreciază un ritm mai alert, am dorit să amplific dinamica spectacolului. Muzica este extraordinară, iar faptul că este interpretată live îi oferă un farmec aparte.

"Cenușăreasa" este un basm cunoscut în întreaga lume. Ce v-a atras cel mai mult la această poveste și cum credeți că rezonează cu publicul de astăzi? Cum este "Cenușăreasa" în contextul zilelor noastre?

Pentru mine, Cenușăreasa trebuie, în primul rând, păstrată ca o poveste de dragoste. Dar am vrut să merg puțin mai departe. Nu mi-am dorit să creez doar o versiune tipică, post-Walt Disney sau să mă rezum la imaginea romantică a fetei sărmane și maltratate. Cred că Cenușăreasa de astăzi este o tânără cu personalitate, cu o viziune clară asupra vieții și, mai ales, asupra iubirii. Iar ceea ce îi unește pe ea și pe prinț nu sunt frumusețea, fantezia sau iluzia unei lumi perfecte, ci singurătatea lor. Se regăsesc în această stare, iar tocmai această legătură profundă îi apropie. Atunci când se întâlnesc, construiesc împreună această conexiune, iar lupta lor interioară devine evidentă. Singurătatea, dorința de puritate și căutarea iubirii sunt cele care îi apropie cu adevărat. Nu este doar despre o zână care îi oferă o rochie spectaculoasă, despre un bal strălucitor sau despre un prinț fermecat de frumusețea exterioară a Cenușăresei. Nici măcar despre momentul în care pantofii o transformă în "doamna" perfectă. Mi se pare o abordare prea superficială. Eu vreau să explorez profunzimea emoțiilor și a legăturii dintre personaje. Pentru mine, Cenușăreasa este, de fapt, o poveste despre doi oameni care se simt singuri în lumea lor și ajung să se regăsească unul pe celălalt. Și cred că acesta este un mesaj extrem de puternic pentru generațiile tinere de astăzi.

Această montare a baletului "Cenușăreasa" pe scena Operei Naționale București vine după versiunea din 2002 a lui Mihai Babușka. Ce emoții sperați să rămână în sufletul publicului prin această nouă versiune?

Cred că emoțiile vor fi încărcate de multă energie pozitivă, pentru că, în esență, piesa este o poveste amuzantă. Sistemul social impus personajelor a creat anumite limitări, dar nu am dorit să le portretizez într-un mod brutal, ci mai degrabă să scot în evidență absurdul situației prin umor. Ceea ce îmi place cel mai mult este că, la final, rămâne acel sentiment că iubirea face totul posibil. Pentru mine, aceasta este esența spectacolului. Mă bucur că balerinii sunt îndrăzneți, plini de energie pozitivă și că au fost un adevărat motor creativ pentru viziunea mea. Ne-a plăcut mult să dansăm, să privim și să construim acest spectacol. Sper din tot sufletul ca și publicul să resimtă această energie, să plece inspirat, cu o stare pozitivă, convins că viața și iubirea pot fi frumoase. Și cred că, mai ales în zilele noastre, acesta este un mesaj puternic.

Într-un interviu anterior, ați menționat că "arta trebuie să vină spre tine şi să te zdruncine". Ce anume vă inspiră în coregrafiile dumneavoastră și cum transformați această viziune în mișcare expresivă?

Cred că atunci când ai un vocabular puternic în baletul clasic, așa cum am eu după 40 de ani în această meserie, ajungi să treci prin mai multe stiluri de dans, experimente și momente diverse. Practic, am trăit toate aceste etape și, de-a lungul timpului, am reușit să le integrez în viziunea mea artistică. Este un sentiment minunat să găsești o muzică precum aceasta, o poveste atât de captivantă, un ansamblu așa cum este cel al Operei Naționale București și să aduci toate aceste elemente împreună. La fiecare repetiție, mă inspir de la dansatori. Le cunosc foarte bine calitățile tehnice și am folosit mișcarea brațelor și muzicalitatea pentru a intra mereu într-o situație nouă și provocatoare. Am pus mult accent pe dinamica dintre scene și am lucrat mult la interacțiunea dintre personaje. Am încercat să-i mențin pe dansatori cu adevărat implicați în poveste, să o trăiască din interior. Vom vedea cum va răspunde publicul.

Credit foto: Wolfgang Mayer