Portret de compozitor - Luigi Boccherini cu Sorina Bobeico

Pe 19 februarie se împlinesc 267 de ani de la naşterea lui Luigi Boccherini - compozitorul şi violoncelistul italian considerat astăzi reprezentantul de frunte al alternativei latine din perioada clasicismului vienez.

„Ştiu bine, că muzica există pentru a vorbi inimii omului - este ceea ce încerc şi eu să fac... Muzica fără sentimente şi pasiuni nu are sens....” - spunea Boccherini, care a reuşit să cuprindă în creaţia sa idealurile epocii în care a trăit: echilibru, graţie, rafinament, limpezime a spiritului, diversitate a culorii. Într-un cuvânt - rococo.

...„Soave”, „ con grazia”, „dolce”, „dolcissimo” - indicaţii omniprezente în partiturile lui Boccherini, sugerând interpreţilor felul în care compozitorul îşi dorea cântate creaţiile şi, implicit, caracterul lor aparte. Într-un final, gustul său pentru nuanţele delicate i-a adus, din partea contemporanilor, un tandru supranume: „soţia lui Haydn” – dată fiind şi influenţa considerabilă pe care capelmaestrul de la Esterhaza a exercitat-o asupra lui Boccherini.

N-au fost omise însă nici comentariile privind diferenţele dintre cei doi, exprimate, de pildă, într-un mod plastic de Jean Baptiste Cartier (1765-1841), elev ilustru al lui Viotti: „Dacă Dumnezeu ar fi dorit să le vorbească oamenilor, el ar fi ales muzica lui Haydn; iar dacă ar fi dorit să asculte el însuşi muzică, ar fi preferat-o pe cea a lui Boccherini”…

Cât despre emblema incontestabilă a creaţiei compozitorului italian, faimosul său Menuet din Cvintetul său de coarde op.11 nr.5, acesta a făcut de mult timp înconjurul lumii şi figurează astăzi în topul celor mai populare melodii din toate timpurile. El răsună în cele mai surprinzătoare transcripţii şi locaţii, notorietatea sa culminând, inevitabil şi ostentativ, în pătrunzătoarele semnale ale telefoanelor mobile.

Dincolo însă de acest fenomenal Menuet, care i-a deschis lui Boccherini poarta către nemurire, se află sute de alte creaţii, nu mai puţin valoroase, dar, categoric, mai puţin cunoscute: 29 de simfonii; 14 concerte instrumentale – majoritatea - pentru violoncel, cu excepţia a două concerte destinate clavecinului şi flautului; peste 400 de lucrări camerale – sonate, trio-uri, cvartete, cvintete, sextete, la care se adaugă pagini vocal-instrumentale şi o operă – toate acestea îşi aşteaptă încă momentul lor de glorie, care se apropie cu paşi repezi graţie noului val de interpretare a muzicii lui Boccherini, întemeiat, în mod special, pe o abordare firească şi obiectivă, departe de artificiile sentimentale ale manierei romantice, precum şi pe tradiţia deja consolidată a cântului pe instrumente originale.

Sorina Bobeico