Portret de compozitor - Luigi Boccherini Înapoi la: Emisiuni
Luigi Boccherini X
Publicat: Vineri, 26 Februarie 2010
, ora 9.30
…anul 1798, cel al cvintetelor cu chitară: Boccherini era deja autorul unei impresionante creații instrumentale: 111 cvintete cu două violoncele, 6 cvintete cu pian, 83 de cvartete de coarde, 42 de trio-uri, o serie de duete pentru două violoncele, sonate pentru clavecin și vioară, cvintete cu flaut, divertismente, nocturne, Stabat Mater și opera Clementina, fără să uităm de sonatele și concertele sale pentru violoncel, majoritatea dintre ele rămase nepublicate. Boccherini avea acum 55 de ani, era din nou căsătorit, soția sa, María del Pilar Joaquina Porretti, fiind fiica unui violoncelist din Capella regală din Madrid…
În plan financiar însă situația devenea din ce în ce mai încordată: protectorul său Friedrich Wilhelm al II-lea Prusiei murise cu doi ani înainte, iar succesorul acestuia era indiferent față de comorile pe care Boccherini era dispus să i le aștearnă la picioare, refuzându-i acestuia orice spirijin.
Pe de altă parte, familia Benavente-Ossuna, sub al cărei patronaj compozitorul se aflase în ultimii ani, plecase La Paris, pentru a se stabili acolo definitiv. Boccherini își găsește însă un nou protector în persoana marchizului Benavente, violonist și chitarist amator, care i-a comandat o serie de cvintete de coarde cu chitară, ceea ce a constituit, fără îndoială, o veritabilă provocare pentru Boccherini: chiar dacă chitara nu mai era pentru el un instrument exotic - avusese suficient timp să se familiarizeze cu timbrul și posibilitățile ei în anii petrecuți în Spania, - Boccherini trebuia să inventeze în fond un nou gen, în care să armonizeze personalitatea chitarei cu textura clasică a cvartetului de coarde. Ceea ce a și făcut, într-un mod strălucit...
În plan financiar însă situația devenea din ce în ce mai încordată: protectorul său Friedrich Wilhelm al II-lea Prusiei murise cu doi ani înainte, iar succesorul acestuia era indiferent față de comorile pe care Boccherini era dispus să i le aștearnă la picioare, refuzându-i acestuia orice spirijin.
Pe de altă parte, familia Benavente-Ossuna, sub al cărei patronaj compozitorul se aflase în ultimii ani, plecase La Paris, pentru a se stabili acolo definitiv. Boccherini își găsește însă un nou protector în persoana marchizului Benavente, violonist și chitarist amator, care i-a comandat o serie de cvintete de coarde cu chitară, ceea ce a constituit, fără îndoială, o veritabilă provocare pentru Boccherini: chiar dacă chitara nu mai era pentru el un instrument exotic - avusese suficient timp să se familiarizeze cu timbrul și posibilitățile ei în anii petrecuți în Spania, - Boccherini trebuia să inventeze în fond un nou gen, în care să armonizeze personalitatea chitarei cu textura clasică a cvartetului de coarde. Ceea ce a și făcut, într-un mod strălucit...