Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu pianistul Toma Popovici
Domnule Toma Popovici, ați mai colaborat cu Orchestra Națională Radio în trecut. Cum ați descrie acest ansamblu și ce sentimente vă stârnește reîntâlnirea cu membrii?
Ar fi multe de spus. Sunt foarte mulți colegi de-ai mei din facultate și din liceu pe care i-am regăsit în Orchestra Națională Radio. A fost prima orchestră cu care am cântat când eram liceu în clasa a XI-a cu regretatul maestru Paul Popescu, Bach - Concertul în re minor, apoi în timpul facultății am cântat Imperialul și mă bucur și sunt onorat că în ultimii ani sunt invitat cu o prezență destul de mare să cânt cu Orchestra Națională Radio.
Conducerea dirijorală va fi asigurată de maestrul Gheorghe Costin. V-ați mai aflat pe același podium de concert în trecut?
Nu, nu ne-am aflat împreună și mă bucur foarte mult că reușesc să colaborez cu un nume atât de important al baghetei românești.
Vă rog să se vorbiți despre programul muzical. Ce ne puteți spune despre lucrările care îl compun?
Concertul de Paul Constantinescu mi s-a cerut. Am primit un telefon în noiembrie, dacă am concertul în repertoriu și am spus nu, dar se poate face rost. Și așa l-am învățat și mă bucur foarte mult că îl cânt, pentru că este un concert probabil mai puțin cunoscut decât altele din repertoriul universal. Este un concert foarte frumos, foarte melodios pentru public. Aș putea spune într-o frază să îl cuprind, un florilegiu de spiritualitate românească. Jocul și ritmicitatea îndrăgite ale jocului românesc, nostalgia doinelor, indefinibilul dor românesc este zugrăvit cu o viziune aproape cinematografică în acest concert pentru pian.
Simfonia a VIII-a de Beethoven, o bijuterie care nu are o monumentalitate a vecinelor ei, a VII-a și a IX-a, dar este o simfonie deosebit de frumoasă, o privire dacă vreți, retrospectivă către menuet. Este singura simfonie cu menuet și bineînțeles acel omagiu plin de candoare adus inventării metronomului din partea a doua a simfoniei. Cred că publicul va fi câștigat și va putea auzi o muzică poate nu la fel de frecvent cântată ca alte lucrări, dar la fel de valoroasă.