Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu violoncelistul Valentin Răduțiu (IV)
În 4 martie - recital susținut la Sala Radio în cadrul proiectului Moștenitorii României muzicale. Valentin Răduțiu, pentru prima dată cu un recital la București, alături de prietenul și partenerul său de scenă de peste 20 ani, pianistul Per Rundberg.
"Sigur că ne leagă și prietenia, multe ore petrecute împreună pe scenă. Cred că aceastea au cumva o greutate mai puternică. Așa ca și cum o piesă cântată în fața unui public este mai pătrunsă decât doar cântată acasă, aș și orele petrecute pe scene împreună parcă sunt bătucite în suflet și-n amintire, și-n celule într-un mod mai intens. Așa că ne cunoaștem în sensul muzical fără priviri, ne înțelegem și-n întuneric cred dacă cumva se întrerupe electricitatea în Sala Radio (să sperăm că nu se va întâmpla). Suntem ca apariție foarte diferiți. El este născut în nordul Suediei, aproape de Cercul Polar. El este blond, pentru mulți oameni foarte diferit de mine. Așa că, deși avem cumva în ceea ce privește moștenirea și originea - că vorbeam de aceste diferențe, ne leagă acest timp și anii petrecuți împreună. Mi-a fost alături și în momente stresante pentru mine, în concursuri, audiții, în concerte, în imprimări de disc... așa că mă bucur foarte mult să îl aduc în România și să cântăm primul nostru recital la București.
Recapitulând ultimul an, cum a arătat acesta pentru dumneavoastră? Ce rămâne?
A fost într-adevăr primul meu an ca și solist violoncelist la Deutsche Symphonie Orchester, deci focusul meu a fost pe această nouă muncă sau completare a activității mele și am învățat foarte multe în domeniul meu; și pe alte niveluri, cunoscut repertoriul simfonic mare... m-am ocupat cu arta cântatului în orchestră, aspectul simfonic, verticalitatea în orchestră, sunetul, am studiat partituri, am cunoscut foarte mulți dirijori. Deci, asta a fost o mare înbogățire pentru mine. Am un contract coordonat - așa se spune în germană - cu un coleg, înpart acolo activitatea și îmi rămâne totuși și mult timp pentru celelalte activități ale mele - solistica și muzica de cameră. Aș spune că această nouă lume a cântatului în orchestră a determinat anul 2019... și aspectul social - am cunoscut orchestra, oameni deosebiți, interesanță, mă înțeleg foarte bine cu grupa de violoncel, dirijorul șef, care este un muzician deosebit de sensibil. Aș spune că am câștigat foarte multe noi impresii și cred că este foarte important ca muzicieni să fim mereu într-un contact cu muzica și cu alți muzicieni și să vedem toate modurile și variațiunile de a lucra cu marialul muzical.