ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Actualitatea internațională Înapoi

'Nu eu sunt cel care se cuvine să declare că Oedip este sau nu este cea mai împlinită dintre operele mele.' (George Enescu)

Publicat: joi, 2 Iunie 2016 , ora 16.36

George Enescu: "Nu eu sunt cel care se cuvine să declare că Oedip este sau nu este cea mai împlinită dintre operele mele. Ceea ce pot afirma cu certitudine, este faptul că dintre toate, ea îmi este cea mai scumpă. În primul rând, m-a costat luni de muncă, ani de neliniște. Apoi, am pus în ea tot ce aveam în mine, până la a mă identifica, în unele momente, cu eroul meu. Dacă aș spune în ce stare de exaltare m-am aflat gândindu-mă la Oedip, apoi compunând notă cu notă această voluminoasă operă, nimeni nu m-ar crede..."

Într-adevăr, posteritatea este cea care trebuie să decidă - și decide! - importanța unui gest creator. Nu întotdeauna și în funcție de valoarea lui; dar, mai mereu, în concordanță cu semnificația acestuia peste timp. Iar opera Oedip, oricât succes ar fi avut la premiera din 1936 de la Paris, încă mai aștepta girul posterității. Și acum, la 8 decenii de la premiera ei pariziană: și nu pentru că, între timp, nu ajunsese pe scene prestigioase - s-a montat, și la Opera de Stat din Viena, și la Opera de Stat din Berlin, și la Toulouse, și la Bruxelles, etc - ci pentru că încă nu reușise să atragă toată atenția meritată, așa cum s-a întâmplat, în sfârșit, pe 23 mai, odată cu premiera ei pe scena Operei Regale Covent Garden din Londra....

Cum, nu este destul pentru o partitură de muzică contemporană să aducă public în sală? Nu!

Nu este suficient pentru un spectacol de operă să fie aplaudat, timp de câteva seri la rând de 2, 3000 de spectatori? Nu!

Și, nu sunt destule 2, 3 consemnări în revistele de specialitate? Pentru un compozitor și o operă quasi-necunoscute, nu!

Or, de aceea trebuie să ne bucurăm, cu atât mai mult acum, de succesul operei Oedip de la Londra. Pentru că vorbim despre un succes - nu numai de public, dintre cele 6 spectacole ale seriei, 5 fiind la ora aceasta, sold out! - și nu numai consemnat de presa de specialite, ci și de cea generalistă, implicând ample articole și unanime elogii în cotidiene precum: The Times, The Guardian, Financial Times sau The Telegraph.

Cea mai frumoasă concluzie, o exprimă Richard Morrison în articolul său din The Times. Articol pe care-l începe cu subtitlul: "Electrizată de coruri sălbatice și ritmată asemeni unui thriller, capodopera lui George Enescu este fără egal și trebuie, neapărat ascultată"; și pe care-l încheie cu îndemnul: "Cerșiți, împrumutați sau ucideți (de preferință, nu propriul tată, dacă e nevoie ca să faceți rost de un bilet".

În timp ce, cel mai încântat de eveniment, se declară Andrew Clements, în The Guardian, care accentuează, atât valoarea muzical-dramaturgică a operei enesciene, cât și formidabilul impact vizual al producției semnate de regizorii Alex Olle și Valentina Carasco. Jurnalistul evidențiază apoi viziunea dirijorului, scriind că: "pe cât de formidabil este vizual spectacolul, pe atât de puternic este muzical sub conducerea lui Leo Hussain" și, de asemeni, interpretarea baritonului danez Johan Reuter în rolul Oedip, "un rol cât se poate de dificil, pe care Reuter îl stăpânește cu o autoritate și prezență scenică excepționale".

La rândul lor, Rupert Christian titrează în The Telegraph: "Oedip, de la Opera Regală, încă o nestemată descoperită de Kasper Holten" - Holten este directorul Operei Covent Garden! - și remarcă frumusețea, originalitatea și extraordinarul mesaj al operei Oedip; iar Jessica Duchen, în The Independent, înainte de a-și expune părerile despre spectacol, îl prezintă - într- o necesară biografie, probabil, pe Enescu, drept "violonist și compozitor de geniu" - apreciat, ca discipol, de Massenet și Faure, iar ca profesor, de Yehudi Menuhin, Ida Handel sau Arthur Grumiaux - titrând, cu o nuanță de dojană la adresa contemporaneității: "Capodopera Oedip primește, în sfârșit montarea pe care o merită, la Opera Regală".

Financial Times, Arts Desk, Express sunt alte mari cotidiene ce elogiază opera lui Enescu și prima ei reprezentare scenică în Marea Britanie. Ceea ce denotă că producția londoneză a avut un impact imens.

Și totuși, recunosc, pentru mine cele mai importante rămân, tot considerațiile criticului muzical Claire Seymour, din revista Opera Today. De ce? Pentru că Seymour este un nume greu în muzicologia britanică: este președinta Consiliului de administrație la Queen's College din Londra, autoarea unor importante volume de muzicologie și, mai ales, a unei monografii Britten, s-a preocupat de creația componistică a secolului XX și deci, putea da un verdict asupra operei lui Enescu din perspectiva unui cunoscător de elită, recunoscut și respectat de englezi.

Or, iată verdictul lui Seymour: "Partitura Oedip este, un amalgam de influențe eclectice fuzionând într-un suav idiom romantic, în care leimotivul wagnerian și expresionismul straussian coexistă cu melodica difuză a lui Debussy (...) și reminiscențele folclorice din muzica lui Kodaly sunt juxtapuse pe sferturile de ton tipic enesciene, spre a le colora în scenele reprezentând Theba. Partitura prezintă, atât o orchestrație luxuriantă, quasi-brahmsiană - în tabloul nașterii lui Oedip și apoi a celebrării lui, ca eroul și conducător al Thebei după înfrângerea Sfinxului - cât și momente de sonorități aerate, ca cele de declamație, când suportul orchestral este redus la un singur instrument de suflat. Este o partitură extrem de complexă, de geniu, căreia Leo Hussain i-a conferit energie și putere, fără să piardă în același timp, nimic din rafinamentul, culorile și nuanțele ei. La rândul lor, Corul și Orchestra Operei Regale (...) au răspuns magnific, cu totală angajare, acestei provocări". Și aici, simt nevoia să adaug eu, că aprecierile ansamblului vocal instrumental care susțin o partitură, felul în care acestea o primesc și o înțeleg, sunt întotdeauna, primul semn de mare succes pentru respectiva operă!

Prin urmare, avem de ce să ne declarăm fericiți: Oedip și Enescu au primit cu ocazia montării de la Opera Regală "Covent Garden" din Londra, în sfârșit, girul posterității...
Luminița Arvunescu