Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven e cea mai cunoscută piesă din repertoriul muzicii clasice. Este o simfonie pe care Beethoven a creat-o din patru note. Sunt aceste patru note pe care, cu siguranță, le-ați mai auzit - pam, pam, pam, paaam... Iar aceste patru note, de fapt, creează toată simfonia. E un lucru care nu mai fusese făcut până în acel moment, iar Beethoven ia aceste patru note și le scrie atât de interesant, le repetă de multe, multe ori, dar când asculți simfonia nu îți dai seama că, de fapt, numai aceste patru note sunt cele care formează simfonia.

E foarte interesant pentru mine, ca muzician, să mă uit și să analizez această partitură în care descopăr, de fiecare dată când o dirijez, cât de ingenios  a folosit Beethoven aceste patru note. Dar, de fapt, în final, când mă îndepărtez de partitură și nu mai ascult simfonia, e o simfonie care e plină de tramă, e plină de un simțământ atât de revoluționar. Îmi place să o ascult și țin minte, când eram eu copil, în drum către școală, o ascultam în fiecare zi  la căști pentru că mă punea într-un loc și într-o stare de spirit în care toată ziua mă gândeam numai la muzica lui Beethoven.

Îmi place această simfonie foarte mult și pentru faptul că începe în minor, ceea ce înseamnă că e într-o tonalitate mai închisă la culoare, mai dramatică, dar apoi, la sfârșitul piesei, se deschide această culoare și devine în major, în Do major. Și e o lucrare care se termină atât de exuberant și atât de frumos, încât întotdeauna de-abia aștept să vină sfârșitul ca să fie soarele iarăși pe cer.