O altă destinație de suflet pentru tine, Coreea de Sud.

Coreea este o țară foarte diferită de Japonia. Coreenii cred că sunt cei mai emotivi și emoționali asiatici spre deosebire de japonezi care au, așa, ca ideal, blocarea transmiterii oricărui fel de emoție... să fie totul cât mai imobil.

Coreeni plâng imediat, sunt extrem de expansivi, se îmbată, te îmbrățișează, a doua zi au uitat totul... o iei de la capăt... Într-un fel, chiar aș fi spus că coreeni sunt românii Asiei. Mă rog, ne-am dori noi să avem tenacitatea lor și forța lor de muncă - au reușit să-și transforme o țară care era distrusă de război în anii '50 într-una dintre primele economii ale lumii. Această latură emoțională a lor, aceste bătălii interne - au avut și ei cred că, dacă nu mă înșel, vreo trei regate care de-a lungul secolelor s-au bătut unele cu altele până ce s-au unificat în cele din urmă - au un interes foarte crescut față de tot ceea ce înseamnă cultura occidentală.

La ei, într-adevăr, în clipa în care ești într-o anumită categorie de venituri, cam toți copiii lor încep să studieze instrumentele - pian, vioară, violoncel - nu neapărat pentru performanță, cât pentru educația lor în general. Sunt foarte ambițioși, foarte nerăbdători…

Am avut odată un masterclass acolo și era un student care își propusese să învețe Concertul de Ceaikovski într-o săptămână. Un concert de Ceaikovski, poate, lucrezi la el o viață întreagă…un an-doi, așa, ca să zici că l-ai făcut. Nu, că el vrea într-o săptămână! Mă rog, e adevărat că după o săptămână reușise să-l însăileze cumva. Dar, oricât de tehnologizați, oricât de grăbiți am fi în ziua de astăzi, totuși, muzica clasică, anumite lucruri, trebuie să se desfășoare în ritmul lor.

Și în Coreea am întâlnit săli de concerte excepționale, foarte mari, acustici foarte bune. În Seul sunt cel puțin 3, 4, 5 săli de primă mână.

Am cântat inclusiv cu KBS, orchestra radio din Seul. Am o legătură mai strânsă cu Coreea, am învățat limba coreeană pe cont propriu acum ceva vreme și asta îmi înlesnește foarte mult comunicarea cu ei. În Coreea mă simt, într-adevăr, ca peștele-n apă, mă simt acasă.

Ce lucrare muzicală românească a avut mai mare succes acolo, din ce ai cântat?

Cred că cea mai potrivită lucrare ar fi Balada de Porumbescu.

Iată, până și în Coreea de Sud.

Mai ales în Coreea de Sud!

De ce?

E o lucrare foarte sentimentală și rezonează din plin cu emotivitatea lor.