Pentru februarie avem tema iubirii, pentru că avem acest 14 februarie - Valentine's Day, apoi avem 24 februarie - Dragobetele. Unii îl sărbătoresc pe stil american, alții sărbătoresc pe stil românesc, dar iată un bun prilej pentru noi să vorbim - cred că prima dată în istoria celor patru ani, deja, de când facem această rubrică - despre iubire.

Nu știu dacă îmi permit o apropiere, fie ea cât de sfioasă, de un subiect precum este iubirea. Cred că... cam tot ceea ce ține de creația oamenilor, indiferent de domeniu, are legătură cu aceste emoții pe care le simțim în inima noastră. De aceea, poate acesta este unul dintre motivele pentru care a fost inventată muzica, nu? În clipa în care ți se termină cuvintele și ai de spus niște lucruri pe care nici cele mai iscusite, nici cele mai poetice cuvinte nu le pot da viață, atunci lași muzica să vorbească pentru tine. Întotdeauna am simțit că eu mă exprim mult mai bine, mult mai elocvent, mult mai profund prin muzica pe care o cânt, decât prin cuvinte. Și cred că acest lucru e valabil și în cazul iubirii. Chiar dacă nu am sedus-o pe soția mea cântându-i vreo serenadă pe sub ferestre, totuși, atunci când vine vorba despre lucrurile serioase în viață - iubire, viață, moarte, într-adevăr, conceptele acestea fundamentale, în viziunea mea, le exprimă cel mai bine muzica, pentru că ea nu mai face neapărat apel la această parte rațională a noastră, această parte conceptuală, cuvânt, noțiune ș.a.m.d., ea se adresează direct sufletului nostru. Și acolo, cred eu, se află cheia tuturor întrebărilor.

Iubirea, iată, poate să fie una erotică, dar poate să fie și iubirea pentru copiii noștri, poate să fie iubirea de Dumnezeu sau iubirea de semeni sau iubirea de meserie. Dintre toate acestea, acum, la vârsta maturității, care ți se pare cel mai în față sau, poate, care-i mixul cel mai potrivit de sentimente?

Cred că e greu... Sigur, e interesantă această categorisire. Așa și eu, prin prisma zodiei căreia îi sunt tributar, am această aplecare către categorisiri, către tabele, către pus lucrurile în borcane, dar iubirea nu o văd ca pe ceva palpabil, să poți să-l iei cu polonicul și să-l pui așa... ăsta e borcanul "iubirea de copii", ăsta e borcanul "iubirea de aproape" ș.a.m.d. Nu, iubirea este o energie care ne guvernează, care ne inspiră și care cunoaște nenumărate forme de manifestare, exact o parte dintre ele pe care le-ai amintit aici. Dacă n-ar exista această, nu știu, iubire pentru meseria pe care o practicăm, cum ar mai avea oare un muzician răbdarea, dedicația, energia să persevereze într-un domeniu unde rezultatele se obțin în 10 ani, 20 de ani, 30 de ani? Câteodată nici într-o viață întreagă nu ajungi la rezultatul pe care-l doreai. Eu cred că iubirea este-n toate, sub cele mai variate forme.

Care e lucrarea la care te gândești, prima care-ți răsare-n minte, atunci când vrei să exprimi iubirea față de oameni? Ce ai cânta?

Mie mi se pare că toată muzica este o formă de manifestare a iubirii. Iubirea este o vibrație și muzica este o vibrație. Muzica ne ajută să ne sincronizăm vibrațiile unii cu ceilalți. Ce să zic... chiar toată muzica! Și nu vorbesc doar de muzica cu versuri ușor de recunoscut, care într-adevăr, 80%-90%, vorbește despre iubire, ci mai ales muzica nerostită, cu cuvinte nerostite. Nu știu... din literatura pentru vioară, poate una dintre cele mai erotice sonate, așa consider eu, este Sonata de Cesar Franck. Dar lângă ea pot sta nenumărate alte lucrări - concerte, trio-uri, cvartete. În toate este vorba de iubire, poți găsi această energie a iubirii.