Astăzi vorbim despre iarnă. Ne aflăm la finalul penultimei luni de iarnă, în ianuarie, dar vom vorbi despre o iarnă la antipozi, despre Iarna lui Piazzolla.

Da, într-adevăr, este un anotimp cu totul special, mai ales atunci când îl vezi din emisfera sudică. Din acest ciclu al lui Astor Piazzolla, Iarna este poate preferatul meu datorită poeziei pe care o degajă fiecare măsură din acest concert atât de frumos. N-am ajuns încă acolo, la Buenos Aires, ca să pot să simt magia locurilor, însă din cele ce-mi povestea Omar Massa, celebrul bandoneonist cu care am cântat de numeroase ori, Buenos Aires și, în special, extrema sudică a continentului american, cu mitica Patagonie, este un loc care este altfel decât tot ceea ce există pe acest pământ. Visam la Patagonia încă de pe vremea când eram copil și citeam romanele lui Jules Verne... și peisajele sălbatice de-acolo, animalele, pumele care mișună peste tot, la propriu... Omar Massa, bandoneonistul pe care-l vedem aici, pe scena de concerte a Sălii Radio, spunea cum s-a întâlnit cu o pumă fiind acolo, în Patagonia. Sunt locuri pe care le păstrezi așa, într-un sipet de amintiri, locuri la care poate câteodată e mai bine doar să visezi, pentru că, de multe ori, concretizarea unor vise poate duce la aducerea lor în real și începi să le vezi crăpăturile. Dar cred că exact pentru astfel de locuri a fost inventată muzica, nu, care ne invită mintea să viseze, invită mintea să meargă acolo unde corpul nostru poate că încă nu a ajuns.

Anotimpurile lui Piazzolla sunt, dacă vrei, o replică modernă la Anotimpurile lui Vivaldi și acest lucru este cel mai evident de altfel tocmai în acest ultim concert al seriei, Iarna.

Celebrele Anotimpuri ale lui Antonio Vivaldi au născut numeroși copii, ca să spun așa. Pe lângă Astor Piazzolla a mai fost și Philip Glass, cu ale sale Anotimpuri de la New York, americane. Ar fi interesant de văzut cum ar suna niște anotimpuri asiatice.

În acest anotimp este foarte interesantă această sincronicitate a unor măsuri din alt anotimp, anotimpul care coexistă iarna în emisfera nordică, cu melancolia iernii sud-americane. Cred că de aceea îmi place așa de mult Iarna, datorită acestei melancolii care răzbate din fiecare măsură.