Aceasta este prima noastră rubrică din anul 2022. La început de an, ne facem planuri, ne notăm în agendă ce ne dorim să facem și, mai mult decât atât, noi, muzicienii, ne gândim la Mozart. Între acestea două - planuri pentru anul 2022, planuri care-l implică pe Mozart și poate și vioiciunea spiritului lui - cum ne mișcăm anul acesta?

Trebuie să fim optimiști și să transmitem prin muzica pe care o cântăm și noi această energie tuturor celor care vor să o asculte. Când spuneai despre planuri, aveam în minte acea zicală... "Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-i despre planurile tale!" Așa că important e să tratăm cu umor tot ceea ce se întâmplă și Mozart, într-adevăr, avea din plin această coloratură a întregii vieți a sa... lucrurile acestea se simt în fiecare pagină pe care o cânți.

Mă bucur foarte mult că voi avea ocazia să cânt alături de colegii mei din Orchestra de Cameră Radio Concertul nr. 5 de Mozart, un concert în care este vizibilă de la bun început genialitatea lui Mozart. Asta-mi place cel mai mult la el! Omul acesta nu voia să se supună regulilor, nici măcar regulilor ăstora de compoziție care ziceau că, da, structura e în felul următor... expoziția de orchestră și pe urmă trebuie să înceapă expoziția de vioară. Ce face el în Concertul nr. 5? Aduce acel moment de adagio. Așa, din nimic, de nicăieri. Pentru că, pur și simplu, a simțit că acolo are nevoie de acest moment supranatural - aș îndrăzni să zic. Semnele acestea ale genialității lui Mozart, evident, sunt la toate nivelurile. Acesta este lucrul cel mai evident, această rupere neașteptată de ritm de acolo.

Și întotdeauna, în clipa în care ai răbdare să te uiți puțin, chiar și la un nivel superficial al formei, al creativității, vezi că, spre exemplu, când e vorba de repriză reluare a temelor principale, compozitorii care au fost mai puțin binecuvântați de Dumnezeu cu geniu fac, pur și simpu, copy-paste; câte măsuri ate tema prima dată, atât are și a doua oară. La Mozart niciodată nu se întâmplă lucrul acesta, pentru că întotdeauna el simte altceva, simte altfel, vine poate chiar cu o temă nouă... este, pur și simplu, o revelație și o bucurie să poți cânta această muzică a lui, să poți să te conectezi cu toată energia de care debordează fiecare pagină a sa. Chiar și când cânt un concert de vioară de Mozart, de exemplu, simt că e practic ca o operă... personaje care intră, personaje contrastante evident, care au conflicte, se ceartă, se împacă, se iubesc, se întâmplă miracole acolo... adică n-ai putea niciodată să te plictisești de Mozart.

Și vorbind despre Mozart, aș îndrăzni să repet cele spuse de Cioran la un moment dat, că dacă-ți pierzi încrederea în umanitate la un moment dat, să ne amintim că a existat Mozart.