1 Noiembrie este Ziua Radioului Românesc, Ziua Radio România, ziua când a emis pentru prima dată un post de radio în România. Era 1 noiembrie 1928 și printre cei care au cântat live atunci s-a numărat și Mihail Jora, primul director muzical al Radio România și un celebru compozitor, de altfel... Mihail Jora care a apărut ad hoc, de fapt, în direct la radio; pianistul care trebuia să vină pentru o oră de program nu a venit atunci și Mihail Jora a preluat frâiele, evident, pentru a nu lăsa gol în emisie.

Pentru noi, cei care lucrăm pentru Radio România astăzi acesta este un moment de sărbătoare și un moment să ne amintim de Mihail Jora, o personalitate importantă a culturii românești. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui și 50 de ani de la dispariția lui - o mare personalitate pe care cred că tu, ca interpret, o cunoști mai bine. I-ai cântat din lucrări și ai făcut în mod expres acest lucru în cadrul unuia dintre turneele Stradivarius din anii trecuți.

Așadar, să vorbim despre Mihail Jora!

Da, într-adevăr, o personalitate marcantă pentru viața noastră muzicală! Sigur că parcursul său muzical se leagă de cel al lui George Enescu. Enescu l-a descoperit, l-a încurajat. Se simt multe influențe ale muzicii enesciene, ale muzicii franceze în paginile pe care ni le-a lăsat. Și această disponibilitate de a fi gata oricând vorbește foarte mult despre spiritul și energia care l-au animat pe Mihail Jora.

Să nu uităm, în anii de pionierat ai radioului, tot ceea ce se transmitea acolo era transmis live. Toți interpreții cântau live, piesele de teatru se jucau live... totul avea această energie a viului, a interpretării exact la fața locului. Și această intervenție a lui salvatoare la radio vorbește foarte mult despre energia și spiritul său care l-au animat. Și eu împărtășesc această credință, că trebuie să fii gata oricând pentru neprevăzut. Un artist întotdeauna trebuie să fie pregătit pentru un concert ad hoc, care să apară așa, peste noapte. Țin minte că și tatăl meu, atunci când cânta la radio, cânta tot așa. Tot ceea ce se transmitea la radio, foarte multă vreme, era live. Și, într-un fel, cred că era mult mai interesant atunci, pentru că totul avea o altă energie, o altă trăire... desigur, cu toate acele imperfecțiuni inerente... dar știai că omul este acolo, alături de tine, la capătul celălalt al undelor. Și cred că această trăire atât de intensă, atât de periculoasă, a live-ului permanent s-a pierdut un pic în căutarea aceasta a perfecțiunii pe care o întreprindem în ziua de astăzi.

Pe de altă parte, Mihai Jora rămâne un mare compozitor. Tu ai cântat Mica suită op. 3 din creația lui, inclusă în programul unui dintre turneele din anii trecuți. Vorbește-ne mai mult despre muzica lui Mihai Jora, așa cum ai cunoscut-o tu, ca interpret.

O muzică extrem de interesantă, o muzică extrem de rafinată. În cazul acestei Mici suite, dificultățile au fost invers proporționale cu dimensiunile ei. Pe bună dreptate, pentru că, sigur, cu totul altfel poți să concepi și să dezvolți muzica atunci când ai la dispoziție 30-40 de minute în cadrul unui concert sau unei sonate de dimensiuni ample, și cu totul altceva atunci când sunt niște lucrări care au 2-3 minute sau chiar mai puțin de-atât. În Mica suită sunt patru imagini impregnate de esența aceasta românească - unele dintre ele, foarte filosofice; mă gândesc aici la Bejenie - și este foarte special felul în care Jora a reușit să concretizeze într-un timp incredibil de scurt niște lucruri extrem de profunde. Eu cred că-și merită pe deplin denumirea de bijuterie muzicală - ceva de dimensiuni foarte reduse, dar extrem de valoros.