Despre West Coast Jazz

În anii 50. La acea vreme jazz-ul californian era identificat în mod aproape exclusiv cu stilul cool, motiv pentru care acesta este denumit uneori si West Coast Jazz. În realitate, începuturile jazz-ului cool coincid cu celebrele sesiuni Birth of the Cool, susţinute de Miles Davis şi nonetul său în anii 1949-1950.

Unul dintre membri marcanţi ai formaţiei, saxofonistul bariton Gerry Mulligan, s-a stabilit apoi în Los Angeles, impulsionând puternic evoluţia scenei locale, legată de atunci în mod indisolubil de jazz-ul cool. Mulligan a atras iniţial atenţia ca lider al unui cvartet insolit, fără pian, în care-l avea ca partener principal pe trompetistul Chet Baker. Respectiva formulă a durat mai puţin de un an, între 1952 şi 1953, dar a produs o impresie puternică.

Gerry Mulligan in Paris (1954)

Ulterior, Mulligan a continuat direcţia cu un alt cvartet, avându-l alături pe trombonistul Bob Brookmeyer. Gerry Mulligan folosea un instrument dificil, saxofonul bariton, şi conducea un combo neconveţional, însă uimea întotdeauna prin ingeniozitatea sa. În iunie 1954, formaţia condusă de Mulligan şi Brookmeyer a înregistrat un dublu album live, pe scena faimoasei săli Pleyell din Paris. Alături de ei s-au mai aflat Red Mitchell (contrabas) şi Frank Isola (baterie).

Stan Getz Quartets (1950)

Un alt muzician ce a contribuit la închegarea scenei cool jazz de pe Coasta de Vest a fost saxofonistul tenor Stan Getz. Cu tonul său liric şi relaxat, Getz s-a aliniat mişcării încă de la începuturile acesteia. Saxofonistul a atras atenţia în ultimii ani 40, ca membru al orchestrei lui Woody Herman. Unul dintre cele mai mari succese repurtate de Herman a fost Early Autumn, din 1949, ce-l avea în prim plan pe Getz, pe atunci în vârstă de numai 22 ani.

Ulterior, saxofonistul şi-a alcătuit propriul cvartet, demonstrând de timpuriu extraordinarul său potenţial de solist. Colecţia Stan Getz Quartets reuneşte câteva înregistrări de mare valoare ce datează din acea perioadă timpurie a carierei saxofonistului. Acesta a fost secondat atunci de muzicieni remarcabili, precum Al Haig - pian, Percy Heath - contrabas sau Roy Haynes - baterie.

Dave Brubeck - Jazz Goes to College (1954)

Un alt muzician de elită provenit din California este pianistul Dave Brubeck. Foarte apreciat pentru stilul său rafinat şi accesibil totodată, Brubeck a făcut pionierat prin asimilarea creativă a unor influenţe din muzica clasică. Pianistul este elogiat cu atât mai mult fiindcă a reuşit să prezerve nealterat spiritul improvizatoric al jazz-ului, punctând suplimentar prin caracterul ludic al muzicii sale.

Brubeck s-a asociat pentru cea mai mare parte a carierei cu excelentul saxofonist alto Paul Desmond. Împreună cu acesta a fondat celebrul său cvartet, în anul 1951. În prima perioadă de activitate, formaţie s-a bucurat de o mare popularitate în rândurile stundenţilor americani, mulţumită unei serii de turnee susţinute în campusurile universitare.

În acele împrejurări au fost imprimate şi câteva LP-uri live, ce au sporit notorietatea Dave Brubeck Quartet. Unul dintre acestea este Jazz Goes to College, din 1954. La acea vreme Brubeck şi Desmond erau acompaniaţi de basistul Bob Bates şi de bateristul Joe Dodge.

Chet Baker & Art Pepper - Playboys (1956)

Trompetistul Chet Baker s-a afirmat iniţial ca membru în cvartetul lui Gerry Mulligan, pentru ca apoi să dobândească o notorietate considerabilă pe cont propriu. Publicul larg îl apreciază pe Baker mai ales pentru înregistrările sale vocale, fapt ce tinde să eclipseze meritele sale ca instrumentist. În 1956, Chet Baker a avut o colaborare fructuoasă cu saxofonistul alto Art Pepper, un foarte bun prieten al său, alături de care a înregistrat atunci trei LP-uri.

Unul dintre acestea, intitulat Playboys, ni-i înfăţişează pe Baker şi Pepper conducând o formulă de sextet, ce-i mai include pe Phil Urso (saxofon tenor), Carl Perkins (pian), Curtis Counce (contrabas) şi Larance Marable (baterie).