King Oliver and His Creole Jazz Band

Anii '20 au reprezentat o perioadă crucială pentru istoria jazz-ului. Nu numai că acesta s-a impus atunci în conştiinţa publică, dar a şi trecut printr-o serie de transformări ce i-au redefinit identitatea.

Marele public luase contact cu jazz-ul mulţumită imprimărilor cu trupe ca Original Dixieland Jass Band sau New Orleans Rhythm Kings, altfel cât se poate de competente, dar acuzate de o oarecare lipsă de autenticitate.

Abia în 1923, unul dintre veteranii scenei din New Orleans, cornetistul King Oliver, avea prilejul să-si imortalizeze muzica prin intermediul fonogramelor. În acel moment el îşi desfăşura activitatea la Chicago, împreună cu alţi instrumentişti din New Orleans, refugiaţi în metropola de lângă Marile Lacuri.

Din componenţa formaţiei sale, Creole Jazz Band, făceau parte, între alţii, fraţii Johnny Dodds (clarinet) şi Baby Dodds şi (baterie), foarte tânărul Louis Armstrong (la al doilea cornet) şi viitoarea lui soţie Lil Hardin (pian).

Louis Armstrong and His Hot Five

Armstrong părăsea Creole Jazz Band în 1924 şi se muta pentru un an la New York, unde a cântat cu orchestra lui Fletcher Henderson. S-a reîntors apoi la Chicago pentru a deveni liderul propriului grup, Hot Five, ce a activat exclusiv in studio.

Înregistrarile realizate de Hot Five in perioada 1925-1928 au marcat profund evoluţia ulterioară a jazz-ului. Improvizaţiile colective, specifice stilului New Orleans, erau substituite de solo-uri individuale, cu Louis Armstrong în prim plan.

Formula originală Hot Five îi mai includea pe Kid Ory (trombon), Johnny Dodds (clarinet, saxofon alto), Lil Hardin Armstrong (pian) şi Johnny St. Cyr (banjo).

Bix Beiderbecke

Un alt mare virtuoz al cornetului este Bix Beiderbecke. La fel ca Louis Armstrong, Beiderbecke s-a remarcat prin stilul individual de improvizatie, contribuind la tranziţia jazz-ului traditional spre swing. Însa trebuie precizat, cei doi artişti diferă foarte mult ca manieră de interpretare.

Bix Beiderbecke a impresionat nu numai prin calităţile excepţionale de muzician, ci şi prin existenţa sa tumultoasă, încheiată tragic, în 1931, la vârsta de 28 de ani.

Şapte ani mai târziu, Dorothy Baker a scris un roman inspirat de povestea lui Beiderbecke, Young Man with a Horn. În 1950, romanul Young Man with a Horn a fost ecranizat la Hollywood, cu Kirk Douglas în rolul principal.

Câteva dintre cele mai apreciate piese din repertoriul lui Bix Beiderbecke au fost imprimate în 1927, sub conducerea saxofonistului Frankie Trumbauer. Cu toate acestea, înregistrările respective sunt identificate în general drept creaţii ale lui Beiderbecke, datorită rolului primordial jucat de acesta.

Fletcher Henderson and His Orchestra

Pianist, lider de orchestră şi aranjor, Fletcher Henderson se află printre cei mai mari inovatori din istoria jazz-ului, chiar dacă uneori contribuţia sa este pusă în umbră.

Practic Fletcher Henderson este părintele formatului big band, iniţiind acest tip de ansamblu spre jumătatea anilor '20. Prin orchestra lui Henderson aveau să treacă o multime de instrumentişti ce au dobândit ulterior un renume impresionant. Printre aceştia s-au aflat Louis Armstrong, Roy Eldrige, Coleman Hawkins, Ben Webster, Benny Carter, ca să dăm numai cateva exemple.

Din păcate, din anii '30 Henderson va fi eclipsat de un nou val de şefi de orchestră, ieşind din atenţia publicului larg. S-a ajuns chiar la situaţia paradoxală ca artistul să fie cunoscut mai mult în ipostaza de aranjor al lui Benny Goodman, decât pentru realizările pe cont propriu.

Însă cei care aprofundează fenomenul jazz-istic nu au cum să nu sesizeze importanţa deosebită a creatiei lui Henderson.