Despre Impulse! Records, pe scurt

Impulse! Records a a luat fiinţă în 1960, ca subsidiar specializat pe jazz al companiei ABC. Pe parcursul decadei ce a urmat, la Impulse! au fost lansate serie de albume cu adevărat revoluţionare. Faptul că printre semnatarii lor s-au aflat artişti precum John Coltrane sau Charles Mingus este suficient pentru a argumenta o astfel de afirmaţie.

Vinilurile Impulse! se distingeau şi prin design-ul grafic excepţional, ce utiliza cu inventivitate diverse culori. În primii ani de existenţă ai companiei, de producţia discurilor s-a ocupat Creed Taylor. Ulterior acesta a dat curs unei oferte venite de la Verve Records, iar în locul său a fost adus Bob Thiele. Deşi venea din sfera muzicii pop şi nu era prea familiarizat cu jazz-ul modern, Thiele s-a adaptat foarte rapid si a ajuns să joace un rol foarte important în crearea unor capodopere ale genului.

În anii 70, Impulse Records a intrat într-un declin accelarat, la fel ca multe alte companii specializate pe jazz. Catalogul său avea să fie reeditat aproape integral în epoca CD-urilor, fiind redescoperit de noi generaţii de iubitori ai jazz-ului.

John Coltrane & Johnny Hartman (1963)

John Coltrane s-a numărat printre artiştii de bază ai casei de discuri Impulse!. Aici a realizat o bună parte din discografia sa, incluzând albume ca Ballads, A Love Supreme, Ascension sau surprinzătoarea colaborare cu Johnny Hartman. LP-ul intitulat simplu John Coltrane & Johnny Hartman se numără printre cele mai cunoscute şi mai populare realizări din portofoliul Impulse!.

Alături de Coltrane (saxofon tenor) şi Johnny Hartman (voce) s-au mai aflat McCoy Tyner (pian), Elvin Jones (baterie) şi Jimmy Garrison (contrabas). Materialul reuneşte şase standarde de jazz, interpretate într-o manieră foarte originală.

Oliver Nelson - The Blues and the Abstract Truth (1961)

Purtând semnătura lui Oliver Nelson, The Blues and the Abstract Truth a stârnit un mare entuziasm din partea criticii. Deşi era un foarte bun saxofonist, Oliver Nelson atrăsese atenţia mai mult datorită calităţilor exceptionale de orchestrator. Cu The Blues and the Abstract Truth, artistul a reuşit să pună cât mai mult în evidenţă ambele laturi ale creativităţii sale.

A beneficiat de serviciile unui grup de acompaniament de mare calitate, ce i-a inclus pe Eric Dolphy (flaut, saxofon alto), George Barrow (saxofon bariton), Freddie Hubbard (trompetă), Bill Evans (pian), Paul Chambers (contrabas) şi Roy Haynes (baterie). De precizat că Nelson alternează saxofonul alto şi saxofonul tenor.

Charles Mingus - Mingus Mingus Mingus Mingus Mingus (1963)

Charles Mingus s-a aflat şi el printre artiştii Impulse! Records, imprimând trei albume pe parcursul lui 1963: The Black Saint and the Sinner Lady, Mingus Mingus Mingus Mingus Mingus şi Mingus Plays Piano. Primele două sunt considerate esenţiale pentru discografia marelui artist. Mingus Mingus Mingus Mingus Mingus conţine şi compoziţii consacrate ale lui Mingus, ca Better Get Hit in Yo' Soul sau Theme For Lester Young (Goodbye Pork Pie Hat), într-o nouă versiune interpretativă.