Situat în nordul Transilvaniei, Lăpuşul a împrumutat graiul, portul dar şi unele structuri muzicale de la ţinuturile învecinate: Maramureşul şi Năsăudul. Horea lungă din Lăpuş, înrudită cu cea maramureşeană şi cu doina năsăudeană, este caracterizată prin trăsături stilistice proprii: "nodurile" sau "loviturile de glotă" sunt pregnante, structurile modale sunt constituite cu sunete puţine, pe baze tetratonice sau pentatonice, iar secţiunile melodice relevă caracterul preponderent improvizatoric.

În Armenia repertoriul tradiţional îmbracă forme şi entităţi originale şi bine structurate din punct de vedere muzical: prin contururi melodice, prin ritmuri şi prin particularităţi ale intonaţiei. Muzica armeană ne surprinde prin expresiile poetice, prin rafinamentul şi ornamentaţiile de tip oriental, evidenţiate şi sublimate printr-o cantabilitate şi o timbralitate cu totul speciale.

Ultima parte a emisiunii este rezervată cântecelor şi dansurilor din Irlanda. Documentele care atestă urme ale muzicii autohtone irlandeze coboară până în secolul al X-lea, iar referinţele vizează statutul şi importanţa pieselor vocale, incantaţiilor şi recitărilor psalmodiate, dar şi ale instrumentelor, în cadrul societăţii medievale irlandeze. Ulterior, începând cu secolul al XVIII-lea, repertoriul se particularizează şi se detaşează în elemente constitutive de cântece şi dansuri cu valoare de simboluri şi mărci identitare culturale transmise, până în prezent pe cale orală.