Ce poate fi mai frumos, decât a asculta Studiile, Preludiile şi Polonezele lui Frederic Chopin în interpretarea pianistului Maurizio Pollini! Datorăm această bucurie casei de discuri Deutsche Grammophone, printr-o colecţie ce reuneşte înregistrări ale anilor 1972, 1975 şi 1976 în trei compact-discuri reeditate în 1991. O experienţă de o viaţă putem spune, ce şi-a primit consacrarea încă de la început - prin acel Concurs Chopin de la Varşovia câştigat de pianist în 1960 (la vârsta de 18 ani). De atunci artistul a inventat un stil, afirmă cronicarii, stil ce a marcat în mod definitiv istoria actuală a instrumentului.

Suntem obligaţi în mod invariabil să vorbim, ascultând această muzică, despre virtuozitatea legendară a maestrului italian şi despre claritatea pe care o imprimă discursului său, despre vocile sale interioare - Pollini, după anumiţi muzicologi, prea puţin lăsându-se antrenat în sentimentalisme prin comparaţie cu datele oferite de marele polonez în partiturile sale, sau cu ceea ce o tradiţie pianistică a lăsat ca moştenire de-a lungul timpului. Însă ceea ce este de apreciat ţine de o epurare, de o esenţializare la care, inevitabil, artistul ajunge. Întrebat odată până când ar continua să cânte Chopin, Pollini răspundea: "Nu vom încheia niciodată să-l explorăm pe Chopin. Scriitura sa muzicală este cea la care nu ştim să renunţăm".

Albume intrate în legendă - pentru Studiile de Chopin, Maurizio Pollini primea Gran Premio del disco 'Ritmo' la Madrid, Premiul mondial al discului la Montreux, Record Academy Prize la Tokyo şi Premiul Edison, în timp ce Preludiile op.28 sunt încununate cu Marele Premiu al Discului.

Anotimpul discurilor rămâne cu alte cuvinte, sub semnul excelenţei prin înregistrările amintite. De altfel întreaga săptămână este dedicată acestui subtil şi rafinat "prinţ al claviaturii".