Trebuia să auzi doar primele sunete pentru a ştii că este el. O voce inconfundabilă care nu avea cum să nu mângâie sufletul fiecărui ascultător.

Senzaţia pe care o trăieşti ascultând pagini interpretate de Luciano Pavarotti, fie că vorbim despre simple cântece italiene, fie de arii celebre, este unică şi rămâne undeva, ascunsă în noi. Fiecare nouă audiţie o scoate la iveală.

Albumul „ Pavarotti in concert” face parte dintr-o serie - a fost realizat în 1973 - în care celebrul tenor a înregistrat arii şi cântece italiene alături de orchestra Teatrului Comunal din Bologna aflată sub conducerea lui Richard Bonynge. Selecţia pieselor acestui recital a fost atât de rafinată, plasând în prim plan nu numai tehnica vocală a lui Pavarotti ci şi eleganţa, frazarea perfectă, sensibilitatea interpretării şi pianissimi incredibili. Putem spune că este unul dintre cele mai bune recitaluri înregistrate ale ale sale. Probabil că a fost unul dintre motivele pentru care a fost remasterizat şi digitalizat în 2007.

În prezentarea albumului, Jon Perrin consideră că firul conducător al acestor pagini este povestea de dragoste înfăţişată cu bucurie uneori, cu tristeţe de cele mai multe ori. Dintre toate, poate, cele mai interesante sunt cele trei secvenţe ale lui Respighi. Imaginea naturii oglindeşte starea sufletească, dar are o delicateţe care numai în interpretarea lui Pavarotti putea să fie exprimată pe deplin. Nevicata, Pioggia şi Nebbie în varianta acestui inegalabil tenor te face să îţi doreşti ca acesta să se fi apropiat mai mult de paginile moderne decât a făcut-o.

Albumul se încheie într-o stare de spirit total diferită de cea descrisă în piesele lui Respighi. La danza de Rossini pune punct albumului.